La 10 ani după masacru

Au trecut 10 ani de când la Srebrenita a avut loc cea mai oribilă crimă de război, de la încheierea celui de-al doilea război mondial. Srebrenita este probabil cel mai bun exemplu de nereuşită a politicii internaţionale în Bosnia Herţegovina. La 10 ani, după ce armata Republici Srpska, a bosniacilor sârbi, a ocupat oraşul, despre care se credea că este protejat de trupele ONU şi a ucis peste 7.000 de bărbaţi musulmani care şi-au căutat refugiul în zonă, Srebrenita este în continuare abandonat. În urmă cu un deceniu, trupele ONU au lăsat baltă Srebrenita, iar şi astăzi organizaţiile mondiale amintesc cu silă despre eşecul acestei organizaţii.

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Kofi Annan, la acea vreme emisar ONU în fosta Iugoslavie nu a participat niciodată la funeralii. Srebrenica este Bosnia-Herţegovina în miniatură. Procesul de pace din ultimii 10 ani a rămas neterminat. Acesta s-a bazat de la început, pe divizarea etnică a ţării, forţată prin genocid, expulzări şi crime de război. Împărţirea ţării în două: Federaţia Bosniei-Herţegovina şi Republica Srpska; a fost ţelul de război al preşedintelui republicii Srpska, Radovan Karagici, căutat în prezent pentru crime de război, iar succesorii lor nu au pierdut din vedere acest scop.

După sfârşitul războiului, societatea internaţională a încercat să creeze o democraţie multi-etnică pe fundamentul unui sistem naţionalist Apartheid. Prin acordul Dayton din noiembrie 1995 nu se făcea împărţirea ţării pe baza principiilor cetăţeneşti individuale, ci etnice. Comunitatea internaţională, şi înaltul ei reprezentant, Paddy Ashdown nu au intenţionat să aducă schimbări fundamentale, ci au lăsat la îndemâna politicienilor ţării modificarea Constituţiei şi alinierea ei la standardele europene. Însă elitele naţionaliste nu au avut interes să procedeze în acest fel, deoarece actualul sistem le convine, iar acum greşelile trecutului se repetă. Dacă Bosnia Herţegovina doreşte să intre în Europa, va trebui să adopte o nouă Constituţie şi să se renunţe la divizarea pe criterii etnice. Aceasta ar putea fi posibilă, numai cu presiuni puternice asupra celor care cu 10 ani în urmă au obţinut acordul de la Dayton.