La Bucureşti s-a creat un consens negativ

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu va accepta o discriminare nici măcar din partea celor mai puternice state din UE. A spus acest lucru de mai multe ori, în cursul declaraţie sale de aseară, iar ideea discriminării a fost conţinută şi în declaraţia oficială a MAE.

Ce înseamnă însă acest mesaj categoric? Ce înseamnă faptul că România nu va accepta o discriminare? Concluziile sunt foarte greu de tras. Această declaraţie a preşedintelui nu lămureşte nimic, deşi pretinde că pune punctul pe I, ci dimpotrivă nu face decât să suscite mari semne de întrebare.

Tonul oarecum agresiv al preşeditelui sugerează că România se gândeşte la decizii extreme. În orice caz, acestea au fost evocate aluziv la nivelul cel mai înalt. De exemplu, Ministrul de Externe Teodor Baconschi a sugerat într-un interviu recent acordat ziarulul La Libre Belgique că România ar putea denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare. „Noi am acceptat acest mecanism, dar, a spus Teodor Baconschi, acesta poate fi oricând denunţat unilateral". Faptul că sugestia a venit de la ministrul de externe şi nu de la un politician exaltat şi marginal sau de la un ziarist afiliat Guvernului a dat de gândit.

Mult mai prudent, dar la fel de neliniştitor a fost mesajul consilierului prezidenţial Leonard Orban, fost comisar european, care a declarat că MCV are consecinţe bune pe plan intern, deoarece stimulează reformele, dar că pe plan extern a devenit „un intrument extrem de dur care poate fi deturnat împotriva intereselor româneşti". Leonard Orban a insistat, declarând că personal a avertizat de multă vreme împotriva acestui mecanism. Este o precizare revelatoare. Într-adevăr, încă de pe vremea când era funcţionar al Guvernului Năstase, în cadrul Departamentului de Integare Europeană, Leonard Orban spunea că deciziile UE sunt în esenţă „politice", cu aerul că ele conţin o mare doză de subiectivitate. Aşadar aparatul de stat manifestă, în atitudinea sa faţă de UE, o deplină continuitate, în ciuda alternanţei politice la guvernare. Cu alte cuvinte, în intimitatea birocraţiei româneşti, a existat de la bun început şi s-a păstrat în procesul integrării europene o anumită duplicitate justificată prin „patriotism”.

În jurul acestui Mecanism de monitorizare s-au strâns multe frustrări politice. PSD denunţase la un moment dat cu virulenţă instrumentul acesta de supervizare, iar deputatul european Adrian Severin solicita la un moment dat demisia funcţionarilor europeni care redactaseră rapoartele periodice. Dar pe vremea aceea exista o contrapondere politică care întreţinea speranţa că România va reuşi să continuie reformele. Acum s-a creat, în schimb, un consens negativ. Toate partidele par de acord că MCV este ceva rău. Ne găsim aşadar cu certitudine într-un moment politic delicat în care România pare tentată să adopte poziţii greşite şi neproductive.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu