La capătul răbdării

Cine strînge bine cureaua primeşte deocamdată doar laude: reformele dau roade abia după nişte ani. Ţările emergente din Extremul Orient şi America Latină ca şi fostele ţări comuniste din Europa Centrală au traversat o vale a plîngerii pînă au izbutit să-şi reechilibreze bugetul naţional, să edifice sistemul de educaţie şi învăţămînt şi infrastructura. Spre deosebire însă de ţările din zona euro afectate grav de criza datoriilor după o epocă de prosperitate şi bunăstare, ţărilor emergente le surîdea în mod cert un viitor infinit mai bun decît trecutul pe care-l lăsau în urmă: dictatură, foamete, sărăcie, tutelarea de către fostele forţe coloniale…

Acest paralelism, sugerat de SCHWÄBISCHE ZEITUNG, conţine însă şi o notă foarte critică la adresa strategiei anti-criză, practicată acum de Bruxelles: discursuri dezideologizate dar încurajatoare în combinaţie cu verdicte fiscale severe, pe placul agenţiilor de rating, miliarde menite să potolească furia populaţiei faţă de politica de austeritate, combinate cu încălcări ale acordurilor stabilite. Toată această „pastă” este menită să „chituiască fisurile ce apar în construcţia europeană”. Or, dezbaterea în jurul valorilor morale, ale moştenirilor istorice comune şi nu gîlcevile în jurul fiecărei monede euro şi centime salvează edificiul de la ruină, conchide ziarul suab.

Maşinăria, un perpetuum mobile care întreţine criza a fost inventată de Banca Centrală Europeană, crede FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, relevînd că perfuziile financiare au stimulat pofta ţărilor lovite de criză de a primi şi mai multe ajutoare şi de a amîna sine die momentul autenticelor şi demult scadentelor reforme. Dacă situaţia persistă, nu este exclus ca şi ultima economie competitivă din zona euro să cadă sleită la pămînt.

Vizată în context este Germania a cărei competitivitate este nealterată dar a cărei popularitate deocamdată este la pămînt în Grecia, Portugalia, Spania, Italia şi mai nou şi în Franţa. Dacă grecii sunt cuprinşi de furie, portughezii cad în depresie. La vizita cancelarei Merkel în Portugalia, „Lisabona s-a îmbrăcat în negru”, scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Deşi francezilor nu le este deloc pe plac intransigenţa cu care Germania îşi promovează propria soluţie de combatere a crizei, prin politica de austeritate, „fetişizînd” în acelaşi timp moneda euro, singura cale de a salva moneda comună şi economia europeană de la pieire, respeciv de la recesiune, este menţinerea în stare de funcţionare a cuplului franco-german, consideră LIBERATION. Ceea ce nu este tocmai uşor dat fiind bilanţul cu totul dezamăgitor al noii guvernări de la Paris – rezultă din comentariul publicat în LE FIGARO.

Dar şi de dincolo de Canalul Mînecii, veştile nu sunt deloc bune: legendarul post britanic public de radio şi televiziune BBC este zguduit de scandaluri şi pîndit de pericolul de a-şi vedea ruinat bunul renume de citadelă a jurnalismului solid, fiabil, obiectiv, bazat pe ample investigaţii.

Iar dincolo de Atlantic, în Statele Unite, un scandal de proporţii generat de relaţia extra-conjugală a lui David Petraeus, şeful CIA care între timp şi-a dat demisia, înfierbîntă spiritele readucînd în dezbatere momentul la care unei informaţii i se dă undă verde. I se reproşează proaspăt realesului preşedinte Obama faptul că deşi ar fi avut cunoştinţă de escapada amoroasă a şefului CIA deja înaintea scrutinului prezidenţial, ar fi ţinut sub cheie întreaga afacere doar spre a nu-şi periclita şansele de a fi reales, preferînd scoaterea la lumină post-festum, a cazului Petraeus.

Dacă EL MUNDO opinează că administraţia Obama va trebui de urgenţă să explice „întîrzierea” cu care escapada amoroasă a îndrăgitului general de patru stele a fost dată la iveală, NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG are impresia că în pofida caracterului exploziv al aventurii amoroase a lui David Petraeus, campania electorală a lui Obama nu ar fi avut de suferit. In schimb, la începutul noului său mandat, cînd şi şefa diplomaţiei americane Hillary Clinton şi şeful Pentagonului, Leon Panetta, vor să se retragă din funcţie, Obama stă în faţa unei grămezi de cioburi. Pe care va trebui oricum să le înlăture.