La ce bun ştiinţa de carte?

Pe cînd la Frankfurt pe Main debuta cel mai mare tîrg internaţional de carte, pe cînd făcea înconjurul lumii vestea că unui savant german i-a revenit Nobelul pentru medicină, au fost date publicităţii rezultatele deloc satisfăcătoare pentru Germania ale studiului PISA comandat de OECD, investigaţie menită să măsoare, pe un eşantion de 160.000 de subiecţi cît de bine pot citi şi socoti cetăţenii adulţi ai Europei. Cu litere de-o şchioapă, ziarele au publicat a doua zi titluri precum Fiecare al şaselea german citeşte ca un elev din clasele primare (DIE WELT), Germanii se împiedică la citit (SÜDDEUTSCHE ZEITUNG).

Şi fiindcă statisticile se pretează de minune la interpetări şi comentarii, tot în DIE WELT, un editorialist acuză OECD că ar degrada prin studiul comandat oamenii la categorie de capital uman. După care autorul comentariului formulează sarcastic întrebarea: Să fie cea mai performantă forţă economică a Europei un popor de prostovani? I se reproşează onorabilei organizaţii pentru dezvoltare şi cooperare economică şi intenţia de a tutela populaţia adultă a Europei, încercînd să impună modelul unui homo economicus şi să diabolizeze inegalităţile inerente care există în orice societate. Ceea ce pare a le şi fi reuşit autorilor studiului care atestă că accesul la un grad înalt de educaţie şi şcolarizare ar fi condiţionat mai cras ca oriunde în Germania, de originea socială a aspiranţilor la învăţătură.

Fiindcă, iată, NÜRNBERGER NACHRICHTEN se slujeşte de rezultatele aşa numitului studiu spre a evidenţia ceea ce sociologii şi politologii germani demult constataseră şi anume că falia dintre bogaţi şi săraci s-a adîncit şi în Republica Federală care acum, fie că ne place sau nu, pare a o apuca pe calea pe care demult se află deja Marea Britanie şi Statele Unite: suprafaţa este strălucitoare dar îndărătul ei, mizeria sporeşte. Cît despre slabele competenţe la citit şi socotit ale germanilor, între 16 şi 65 de ani, în comparaţie cu semenii lor din alte 23 de ţări, ele s-ar datora şi procentajului ridicat de cetăţeni proveniţi din alte ţări, stabiliţi în Republica Federală din 1949 încoace, deduce FLENSBURGER TAGEBLATT.

OECD nu ţine cont că Japonia şi Finlanda, fruntaşele clasamentului, au un procent minim de imigranţi „naturalizaţi”, în timp ce în Germania cifra acestora se ridică la 20% din totalul populaţiei, remarcă ziarul citat.

În ceea ce priveşte politica UE faţă de refugiaţi şi, în particular, politica germană faţă de aşa numiţii migranţi din motive de sărăcie, ea nu suferă schimbări notabile după reuniunea de la Luxemburg a miniştrilor UE de interne şi justiţie. În schimb, modificările survenite la nivelul conducerii fracţiunii parlamentare a ecologiştilor, care trec drept posibili parteneri de coaliţie ai partidelor unionale, ieşite învingătoare la alegerile din 22 septembrie, îşi află un ecou pe măsură în presa germană,care comentează ceva mai copios, şi preconizatele reglementări draconice ale UE în materie de consum de tutun. Şi cum dezbaterile din Parlamentul European frizează absurdul, pe bună dreptate se întreabă CELLESCHE ZEITUNG de ce nu le trece prin gînd deputaţilor europeni să lipească şi pe fiecare sticlă de bere, vin sau brandy, imaginile şocante ale unui ficat ros de ciroză, ale unui individ în stare de ebrietate şi delirium tremens?

NEUE PRESSE atrage atenţia că macabrele imagini care ar urma să fie lipite pe pachetele de ţigări îi vor speria mai puţin pe consumatori să mai aprindă o ţigară decît o nouă preconizată majorare a impozitului pe tabac, acesta fiind mijlocul cel mai eficient de a-i disuada pe fumători.