La cinci ani de la aderare, bunăstarea la care visau românii şi bulgarii continuă să întârzie

O dată cu aderarea la UE, România şi Bulgaria au devenit parte a unei zone a păcii, prosperităţii, securităţii şi stabilităţii. Totuşi, populaţia celor două ţări îşi dorea în primul rând o viaţă mai bună. Senzaţia era în 2007 că totul se află la îndemână, că nu trebuie decât să întinzi mâna pentru a culege roadele aderării.

Din perspectiva actuală se poate constata că a fost o himeră. Bulgaria este astăzi cea mai săracă ţară din UE. La capitolul pensii şi salarii se află pe ultimul loc în Europa. Productivitatea muncii este cea mai redusă, la fel eficienţa cheltuirii resurselor energetice. Reforma în justiţie, corupţia, criminalitatea organizată, protecţia minorilor, traficul de droguri sau administrarea subvenţiilor atrag mereu vii critici de la Bruxelles.

Mulţi dintre bulgari sunt de părere că ţara lor a devenit la 1 ianuarie 2007 membru al UE de categoria a II-a, cu serioase restricţii în privinţa accesului pe piaţa muncii din occident, cu termene mari de aşteptare în privinţa introducerii în circulaţie a monedei comune şi a accesului neîngrădit pe piaţa internă europeană.

În toamna anului 2008, Comisia Europeană a refuzat să livreze Bulgariei subvenţii la care avea dreptul în valoare de 220 de milioane de euro, din cauza corupţiei la nivel înalt şi a crimei organizate. Preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, afirma la vremea respectivă: "Corupţia la nivel înalt şi crima organizată nu au ce căuta în UE şi nu pot fi tolerate."

De atunci, puţine s-au schimbat la Sofia. Nici acum autorităţile bulgare nu ştiu cum să atragă eficient fonduri europene. Bulgarii în continuare se simt cetăţeni europeni de categoria a II-a. Libertatea neîngrădită de călătorie întârzie, principalele pieţe ale muncii europene rămân închise pentru bulgari şi speranţele într-o viaţă mai bună s-au estompat.

În Parlamentul European se înmulţesc vocile care afirmă că admiterea României şi Bulgariei în UE a fost pripită. Există chiar deputaţi care cer excluderea celor două ţări din clubul european. Chiar dacă astfel de cerinţe sunt izolate, Olanda a reuşit până în prezent să ţină cele două ţări în afara spaţiului Schengen.

Nici în România lucrurile nu stau cu mult mai bine. Corupţia şi reforma justiţiei sunt două şantiere în lucru. Înainte de aderare, guvernul de la Bucureşti era foarte preocupat de îndreptarea neajunsurilor. După aderare, elanul i-a scăzut vizibil. De parcă ar fi bănuit ceva, UE a adoptat în 2007 un mecanism, pentru prima dată în istoria sa, de verificare periodică a modului în care sunt respectate standardele europene. Totuşi, rapoartele critice publicate de Bruxelles nu au determinat mari schimbări în bine.

Una din pedepse ar putea fi blocarea accesului la fondurile europene. La Bucureşti însă mai nimeni nu se teme de asta. Oricum România, a doua cea mai săracă ţară din UE după Bulgaria, nu a reuşit să absoarbă decât 4 la sută din cele în total 19 miliarde de euro, cât îi stau la dispoziţie până la finele anului 2013.

Autor: Cristian Ştefănescu / Emiliyan Lilov / Ioachim Alexandru
Redactor: Medana Weident