La cumpăna dintre ani

Esenţa problemei stă în întrebarea: "ce este timpul?". Observăm că în Univers există fenomene care se repetă periodic. Am fi tentaţi să afirmăm că astfel curge timpul, dar ne-am înşela. Aceste acţiuni repetitive sunt doar o unealtă de măsurare a trecerii timpului.

Lăsând la o parte opoziţia tradiţională între timpul static al fizicii clasice şi timpul existenţial, pe care îl experimentăm de-a lungul vieţii, e limpede că Pământul se roteşte. În jurul propriei axe, dar şi al Soarelui. Rotaţia lui încheie ziua, respectiv anul. Dar timpul e o dimensiune relativă, deci există şi deviaţii. Dr. Markus Mugrauer, de la Institutul de Astronomie al Universităţii Jena oferă explicaţii:

"Importante sunt fluctuaţiile orbitei lunare care duc la o uşoară îndepărtare a Lunii de Pământ şi, prin aceasta, la o încetinire a rotaţiei planetei. În decursul a milioane de ani, mişcarea de rotaţie a Pământului va deveni tot mai lentă."

Aşadar, cândva, ziua va avea 25 sau chiar 36 de ore, dar cine ştie dacă pe Pământ vor mai exista oameni care să se bucure de ea...

Luna este prietenul misterios care ne ţine companie când lumea se odihneşte puţin. Dar poate a fost o greşeală ca omul să treacă de la calcularea timpului după fazele Lunii la orientarea după Soare căci astfel s-a împărţit calendarul şi după el am început să ne stabilim timpul de lucru sau să ne planificăm vacanţele.

Vechii egipteni şi maiaşii procedau diferit: mai întâi se încheia anul, iar până la începerea noului an exista o perioadă de pauză. La maiaşi, de pildă, vechiul an avea 360 de zile, iar pauza era de cinci. În această perioadă, oamenii respectau cu sfinţenie ritualurile pentru ca noul an să poată începe.

Dar cum am percepe timpul dacă am zbura în spaţiu? "La fiecare 45 de minute ar răsări şi ar apune Soarele; deci noaptea ar fi de 45 de minute. Ziua ar avea 90 de minute ceea ce este absurd pentru că oricum astronauţii au contact permanent cu Pământul. De aceea la zborurile spaţiale baza este timpul universal (n.r. al Observatorului din Greenwitch)", spune dr. Mugrauer.

Pe alte planete, anul ar fi mai scurt sau mai lung. De exemplu, pe Mercur  "Anul durează sub o sută de zile. Pe Marte sau Jupiter timpul se scurge mai lent, deci un an este mai lung. Dar termenul este valabil numai pentru planeta noastră", explică dr.Mugrauer.

Iar în afara Galaxiei noastre? Există vreun loc în care nu se întâmplă nimic şi în care timpul nu e măsurat? "Da", spune dr. Mugrauer:

"Dacă aş potrivi ceasul acolo, ar sta pe loc. Sunt aşa-numitele găuri negre, limitate de suprafeţe cu câmpuri gravitaţionale atât de puternice - cunoscute şi ca - în care viteza de evadare pentru o masă oarecare egalează viteza luminii şi nimic nu poate scăpa din interiorul acestei suprafeţe. Din spatele acestor ecrane gravitaţionale nu mai avem informaţii pentru că nicio rază de lumină din interiorul găurii nu are destulă energie pentru a scăpa în afară. Acolo timpul stă în loc, pur şi simplu nu există."

Autori: Hilde Weeg, Claudia Ştefan
Redactor:Rodica Binder