La gardul Europei

Salid Hassan vine dintr-un sătuc din sudul Sudanului aflat la trei mii de kilometri depărtare de zgomotoasa metropolă Istanbul. În oraşul de pe malurile Bosforului a sosit cu câteva săptămâni în urmă. Odiseea până în Turcia a durat luni întregi. Dar nici acum nu poate spune că e la capătul drumului, pentru că visul lui este să ajungă în vestul Europei. "Ştiu că va fi o călătorie periculoasă. Va trebui să trecem un fluviu, iar Grecia nu e deloc o ţară primitoare", spune Salid.

Salid nu e un caz izolat. Tot mai mulţi refugiaţi din Asia şi Africa se îndreaptă către Istanbul în speranţa că, de acolo, vor reuşi să ajungă mai uşor în ţările Uniunii Europene decât prin Marea Mediterană. Conform estimărilor, pe teritoriul Turciei ar fi pătruns ilegal până acum circa 70.000 de imigranţi. Cel puţin cartierul Kumkapi, din Istanbul, e împânzit de refugiaţi:

"Guvernul nostru ar trebui să găsească o soluţie pentru aceşti oameni. De fapt, ar trebui ajutaţi înainte de lua decizia de a fugi din ţările lor de origine." / "Nici noi nu avem un trai uşor aşa că n-ar trebui să se aştepte să le oferim vreun ajutor",

spun doi locuitori ai oraşului Istanbul.

Irakienii, afganii sau sudanezii care se refugiază în Turcia, asemeni lui Salid Hassan, nu au drept de azil, ci sunt doar toleraţi pe teritoriul acestui stat până când Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi îi trimite în ţări terţe. Dar procedura durează chiar şi ani de zile. Or, majoritatea nu are răbdare să aştepte atâta timp. "În Turcia nu ni se permite să muncim şi nici nu avem drept de şedere. Aş face o şcoală profesională, dar nu se poate din cauză că pot fi expluzat în orice moment", susţine Salid.

Turcia - ţară nesigură

Refugiaţii nu beneficiază de consiliere juridică. Singurul ajutor vine din partea câtorva iniţiative civice care acum critică Uniunea Europeană pentru că face presiuni asupra Ankarei ca să-i ia înapoi pe imigranţii ilegali trimişi în Grecia.

"În Turcia refugiaţii riscă să fie închişi şi ameninţati permanent de expluzare fără ca dosarele lor să fie cu adevărat analizate... Considerăm că fără existenţa dreptului la azil şi fără protecţie faţă de o posibilă repatriere a acestor oameni în ţări în care pot fi urmăriţi sau torturaţi, un acord prin care Turcia i-ar primi înapoi pe refugiaţi ridică multe semne de întrebare" - afirmă Irem Arf de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului.

Guvernul de la Ankara a promis reglementări moderne. Opoziţia le-a cerut în repetate rânduri. Acum şi comportamentul oficialilor de la Bruxelles este criticat: "Europa pasează Turciei şi Greciei problema refugiaţilor. Toate părţile o văd ca pe o problemă de securitate, dar lucrul acesta nu înseamnă că se şi rezolvă. Aici nimeni nu pledează pentru acordarea de drepturi şi acestor oameni. Înaintea alegerilor din iunie, guvernul nu va face cu siguranţă niciun demers in favoarea unei legislaţii adecvate", susţine Ufuk Uras, deputat din partea opoziţiei.

Salid Hassan trebuie să achite unei călăuze cel puţin 500 de dolari americani ca să-l treacă peste graniţă, în Grecia. Până în Turcia a reuşit să ajungă singur cu un paşaport fals. Imediat ce va strânge bani de la familie şi prieteni, va parcurge ultima bucată de drum. În Sudan nici nu se gândeşte să se mai întoarcă vreodată. "Miliţiile arabe au atacat satul în care trăiam şi mi-au ucis aproape toată familia. Mai întâi m-am refugiat la Khartoum, dar nu eram în siguranţă fiindcă sunt de culoare. O reîntoarcere acasă mi-ar pune viaţa în pericol."

Prietenii rămaşi în Sudan aşteaptă cu nerăbdare să afle dacă va reuşi până la urmă să ajungă în Europa sau nu. În cazul unui deznodământ fericit, unii dintre ei şi-au propus să-l urmeze.

Autori: Gunnar Köhne, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu