La Marea Adunare a plagiatorilor

Nu ştiu exact pe ce se bazează Ecaterina Andronescu refuzând să accepte evidenţa. Mărturiile celor şase prestigioşi savanţi occidentali, citaţi de nu mai puţin prestigiosul Frankfurter Allgemeine Zeitung sunt clare şi fără echivoc. Cu toţii i-au investigat una din lucrări şi au reliefat că ministrul educaţiei a comis un plagiat. Pentru ziarul din Frankfurt, care nu-şi riscă niciodată credibilitatea, plagiatul Ecaterinei Andronescu nu e unul prezumtiv, ci dovedit, după cum reiese chiar din titlul articolului publicat de ziarul german.

Învinuirea, formulată mai întâi, cu ani în urmă, de o ziaristă din România, al cărei articol s-a văzut suprimat de propriul ei ziar după presiuni politice, a fost reluată cu argumentele necesare de site-ul integru.org, creat de oameni de ştiinţă români. Site care, după cum notează şi cotidianul din Frankfurt, „şi-a asumat misiunea de a apăra integritatea academică românească”.

Or, aceasta e doar una din mizele majore ale chestiunii. Discreditarea ştiinţei româneşti a atins cote fără precedent. Cine să mai ia în serios universităţile, titlurile academice şi pe cercetătorii români devreme ce devoalarea unor plagiate nu are la Bucureşti urmările necesare.

Nerevocarea titlurilor de doctor obţinute fraudulos, prin furt intelectual, de pildă de către Victor Ponta, precum şi plagiatele comise de cel puţin trei dintre cei pe care i-a desemnat rând pe rând să facă parte din cabinetul său riscă să readucă universul ştiinţific românesc la faza sa cea mai jenantă. În speţă la subsolul său fetid în care a ajuns cândva din pricina Elenei Ceauşescu, femeia transformată de securitatea comunistă peste noapte din analfabetă în "academician doctor inginer".

Plagiatul personal pe care nu vrea să şi-l asume Ecaterina Andronescu ar putea, împreună cu obedienţa ei, explica în bună măsură şi motivele pentru care ministrul educaţiei refuză să-i retragă titlul de doctor „doctorului-demnitar” Ponta, după cum a propus sociologul Mircea Kivu să fie numit premierul plagiator. Căruia, ca demnitar, ea, Ecaterina Andronescu, n-ar putea, vai, să-i retragă titlul de doctor. Fiindcă de, „e demnitar”.

Dincolo de grotescul unor aserţiuni atât de ridicole precum cele făcute de Ecaterina Andronescu despre "demnitarul Ponta" se pune problema imaginii PSD şi mai cu seamă a României.

Că fostul partid-stat tolerează să fie condus de un plagiator ar putea părea de înţeles. Fostul şef al PSD e închis pentru corupţie. Iar preşedintele de onoare al nereformatului partid ex-comunist continuă să fie Ion Iliescu, cel profund recunoscător participanţilor la mineriade.

Dar nu e defel de înţeles. Nu doar fiindcă plagiatul este o hoţie nu mai puţin penibilă decât furtul de buzunare şi cel puţin la fel de reprobabilă. Ci şi pentru că familia partidelor socialiste europene n-are nici un interes să roşească şi să se ascundă din pricina unor asemenea membri de ruşine impenitenţi. Prin urmare PSD ar putea rămâne în Europa un paria câtă vreme va suporta perpetuarea unui plagiator la cârma sa.

Dar şi mai scandaloasă e şifonarea durabilă a prestigiului României, al cărei guvern a devenit mai nou o Mare Adunare a plagiatorilor. Or, în ciuda sforăitoarelor discursuri naţionaliste, antieuropene proferate în ultima vreme de liderii USL, puterea de la Bucureşti îşi asumă fără probleme deteriorarea galopantă a imaginii naţiunii şi statului român.

Fiindcă ignoră cu superbie nu numai verdictul a 1.600 de personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti care au condamnat fapta lui Ponta. Liderii USL, majoritatea parlamentară, guvernul şi televiziunile lor afiliate trec trufaş şi peste decizia clară de plagiat comis în lucrarea semnată de Ponta, pronunţată de instanţe interne şi internaţionale precum Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti, Comisia de Expertiză a specialiştilor în drept de la universităţi de mare prestigiu de pe glob şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor. Toate au analizat teza de doctorat a lui Victor Ponta. Toate au ajuns la aceeaşi sentinţă lipsită de orice echivoc: plagiat.

Partea poate cea mai tristă a dosarului guvernului de plagiatori de la Bucureşti ţine tocmai de această inexplicabilă atitudine faţă de ţară şi lume, una absolut inadmisibilă într-o societate civilizată.

Or, din trufia manifestată cu puţină vreme înainte de alegeri în chestiunea plagiatelor reiese în mod vădit, că puterea USL-istă mizează pe indiferenţa şi neştiinţa electoratului, afişând un dispreţ total faţă de inteligenţa românilor. E, la urma urmei, culpa unui dispreţ faţă de propriul popor pe care românii care se respectă n-au cum să nu-l amendeze la alegerile din decembrie.