La partide noi, frici noi

De serviciile spălătoriei de bani offshore conduse de Kiss Laszo Gyorgy au beneficiat deopotrivă parlamentari PD-L, PSD, UNPR şi din grupul minorităţilor. Ştim că anumite firme private româneşti au un profit mai suculent decât marile companii multinaţionale active în România. Un succes adus în special de contractele cu statul.

Dar proprietarii acestor firme se numără şi printre cei mai importanţi donatori către PD-L, PSD şi PNL. Spun unii că banul n-are culoare? Ba are, chiar mai multe, e un rogvaiv politic.

Această masivă fraternitate politică, care face afaceri bune pe banii bugetului, domneşte în România. Nici măcar nu e silită să-şi ascundă manevrele, pentru că tot ea construieşte legi şi împarte funcţiile importante.

Dar există din ce în ce mai mulţi români care văd această realitate nudă şi nu mai aşteaptă nimic de la actualii actori politici. Se naşte astfel oportunitatea apariţiei unui nou partid. Frecvenţa discuţiilor pe această temă a crescut în intensitate în ultimele luni.

Există în prezent doar câteva puncte de coagulare socială din care ar putea înmuguri un nou partid. Unul este cel al lui Dan Diaconescu, omul care a făcut bani exploatând mizeria umană. Promisiunile acestui partid sunt deşănţate iar îndobitocirea practicată zilnic pe micul ecran îi asigură o masă minimă de votanţi hipnotizaţi. Intrarea acestui partid în Parlament îi va aduce şi moartea, pentru că subţirimea lui nu va rezista probei timpului.

De o cu totul altă factură este grupul de tineri apărut din lumea ONG-urilor (cel mai notoriu nume fiind cel al lui Cristian Ghinea). Sunt educaţi, cosmopoliţi şi activi. Discursul lor se învârte în jurul temelor de competenţă şi anticorupţie. Sună bine, dar în lipsa banilor şi a unui număr suficient de oameni dispuşi să facă voluntariat pentru început, acest proiect va rămâne doar un vis frumos.

Dacă Dan Diaconescu promite munţi de pâine, o altă grupare, extrem de activă pe Internet, promite un ideal cât un ocean. Inspirându-se din discursul legionar al anilor ’30, acest curent de opinie pare a se apropia cel mai mult de profilul unui anumit segment al societăţii: respingerea modernităţii, diabolizarea străinilor, respingerea valorilor europene şi înclinaţia spre protocronism. Voinţa acestei grupări de a intra pe scena politică este încă indecisă. Însă atunci când ea se va produce, puţini vor avea ac de cojocul unui astfel de nou partid.

Dacă niciunul dintre aceşti trei muguri nu va pocni, vom depinde în continuare de acelaşi wrestling politic de proastă calitate. Sigur este doar că un partid nou nu va însemna neapărat un partid mai bun.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu