La pomul lăudat...

Un preşedinte ale cărui prestaţii în cel de-al doilea mandat al său au fost dezamăgitoare pînă şi pentru susţinătorii săi necondiţionaţi, din indiferent ce motive, nu avea cum să satisfacă întru totul speranţele şi aşteptările partenerilor şi ale gazdelor, în cele abia 25 de ore cît a poposit la Berlin, rostindu-şi discursul în istorica ambianţă a Porţii Brandenburg sub un soare nemilos.

Talentul retoric şi patosul etic al preşedintelui Obama salvează însă potenţialul emoţional şi stilistic al spuselor sale, determinînd analistul ce-şi publică textul în cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG să salute invitaţia făcută de oaspetele american germanilor şi europenilor şi anume, aceea de a pune umărul la îndeplinirea priorităţilor incluse într-o agendă globală: pace, dreptate, dezarmare nucleară, salvgardarea echilibrului climei terestre, combaterea sărăciei…

Frumos de spus greu de făcut, cu atît mai mult cu cît la el acasă, Obama nu a izbutit să îndeplinească pe măsura aşteptărilor mai niciuna din aceste asumate îndatoriri.

Discursul său la Berlin a lăsat dezagreabila impresie că deşi a uzat de formule emoţionante atunci cînd s-a referit la marile teme ale istoriei recente, din el au lipsit trimiterile clare la problemele arzătoare ale prezentului, observă FRANKFURTER RUNDSCHAU şi, ducînd mai departe ideea, scrie: dacă de război veni vorba, acesta fiind purtat azi de Obama însuşi împotriva terorismului, atunci nu armele de distrugere în masă sunt subiectul principal ci eliminarea presupuşilor adversari cu ajutorul dronelor. Forma non violentă, dar nu mai puţin lipsită de scrupule a modului în care este purtat războiul împotriva terorismului, este spolierea cetăţenilor, inclusiv a celor americani, de drepturile lor democratice. Aşa cum o demonstrează şi aparatul de urmărire şi interceptare al NSA, care a mers mult mai departe în această direcţie decît ne-am temut.

Ziarului HESSISCHE ALLGEMEINE i se pare mai interesant ceea ce Obama nu a spus decît ceea ce el a rostit: niciun cuvînt despre criza globală a datoriilor, despre criza euro, despre rolul Americii sau despre felul în care Germania încearcă să administreze această criză. Dar, ar fi fost şi imposibil ca Obama să-i fi dezamăgit mai amical şi mai degajat decît a făcut-o: eu nu sunt Kennedy, pe care puteţi conta ca pe un părinte care vă apără de toate relele. Nimeni nu vă ia răspunderea de pe umeri iar viitorul nu ştim ce ne rezervă.

Ceea ce face ca America să ne fie mai străină acum, deduce DIE WELT, avertizînd că invocarea acum a vechilor legături din vremea războiului rece, nu slujeşte la nimic. Dar şi Europa le-a devenit mai străină americanilor, continuă comentatorul în paginile ziarului citat recomandînd europenilor şi germanilor să nici nu încerce să devină în galop o superputere, bătrînul continent beneficiind de şansa de a-şi demonstra ponderea într-o relaţie flexibilă dar indispensabilă cu America. Iar celor care se simt neglijaţi de Washingon li se reaminteşte ce a avut de transmis totuşi Obama, gazdelor: zidul despărţitor s-a prăbuşit dar istoria nu a luat sfîrşit iar lumea este, pe mai departe, plină de primejdii.

Din Milano, CORRIERRE DELLA SERA distinge un fir roşu ce străbate discursurile berlineze ale celor trei preşedinţi americani, Kennedy, Reagan şi Obama. Care s-au slujit de Berlin ca de o scenă de pe care să-şi adreseze mesajul, Moscovei. Obama a venit să culeagă roadele plantelor semănate de cei doi predecesori ai săi. El ia cu sine profitul, invitîndu-l pe Putin să reducă arsenalul nuclear rus.

Britanicului THE INDEPENDENT i se pare că Obama a reuşit să iasă din umbra lui Kennedy, în vreme ce olandezul DE TELEGRAAF consideră că actualul şef al Casei Albe, oricît de nobilă ar fi iniţiativa dezarmării nucleare, ar fi fost mai bine sfătuit să abordeze rolul Americii în soluţionarea actualelor conflicte.

În raport cu care, demisia, de fapt destituirea lui Andrei Marga de la conducerea ICR, pare o bagatelă, un detaliu neînsemnat pe tabloul prezentului. Dar, dacă conform unei zicale germane, diavolul se ascunde în detalii, atunci toată întîmplarea, istorisită comentativ în paginile de foileton ale cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, spune multe despre acest conflict balcanic ce dezvăluie cum ţara încearcă o reapropiere de Uniunea Europeană. In căutarea unui succesor demn de importanţa misiunii la conducerea ICR, impresia care se degajă este mai degrabă cea a unor răfuieli balcanice în culise…De aceea, mărturisirea făcută de Mircea Cărtărescu într-un recent interviu despre brutalitatea cu care a fost eliminat de USL din viaţa publică, cu metode tipic securiste, rămîne din păcate, valabilă, conchide corespondentul german.