La serviciu printre etichete

Christel Kolm este unul din cei şase sute de inspectori din Germania care, la cererea oficiilor regionale pentru statistică, verifică în teren preţurile. Lună de lună, doamna Kolm notează preţurile afişate într-un centru comercial din Berlin: la tutungerie, la magazinul de jucării, la curăţătorie, magazinele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, aprozar sau alimentară. "E o slujbă drăguţă şi-mi face plăcere", spune Christel.

Astăzi urmează a fi verificate preţurile dintr-un magazin de cafea, un atelier de îmbrăcăminte la comandă şi un fast-food. Oficul pentru statistică nu-şi permite laptop-uri, aşa că inspectorul pleacă pe teren înarmat numai cu creion şi caiet.

Preţurile notate pe hârtie urmează a fi trecute, ulterior, în computer. Primul magazin în care intră este cel de cafea. La fast-food îşi notează numai preţurile anumitor produse. În câteva minute şi-a terminat treaba "pentru că, în Germania, de regulă nu prea se schimbă preţurile", susţine Christel.

La 1 ianuarie 2002, când a fost introdusă moneda euro, situaţia a fost cu totul alta. Christel Kolm, care pe atunci tot ca inspector lucra, confirmă bănuiala pe care mulţi şi-au exprimat-o înaintea adoptării noii devize: moneda unică europeană a dus la o creştere substanţială a preţurilor.

"În orice caz, totul s-a făcut cu perdea, nu pe faţă. Comercianţii au început să umfle preţurile (n.r: în mărci germane) cam de prin septembrie-octombrie 2001. Când a fost introdusă moneda euro s-au lăudat că au convertit corect preţurile şi că la ei nu s-a schimbat nimic. Dar preţurile erau deja majorate", susţine Christel.

Ultima vizită este la atelierul de îmbrăcăminte la comandă. Proprietarul nu are nimic împotrivă, cu toate că firmele care oferă servicii nu sunt obligate să ia parte la sondaje. Inspectorul spune că, în 20 de ani de activitate, niciun comerciant n-a poftit-o să iasă afară când s-a recomandat şi a menţionat instituţia în slujba căreia verifică preţurile.

Christel notează preţurile la costume bărbăteşti, bluze, fuste, paltoane şi jachete. Pentru că articolele părăsesc croitoria imediat ce au fost finisate, inspectorul se orientează după lista de preţuri aflată la dispoziţia clienţilor, care-şi fac îmbrăcăminte la comandă.

În Germania sunt monitorizate constant 350.000 de produse şi servicii. "Coşul de produse" - cum îl numesc statisticienii - este verificat o dată la cinci ani. Pentru că oferta producătorilor se îmbogăţeşte permanent, iar tendinţele consumatorilor se mai şi schimbă, uneori, din "coşul de produse" dispar anumite articole - cum ar fi aparatul video. În schimb, sunt introduse aparate sau accesorii noi cum ar fi stick-ul USB sau cardul de memorie.

Autori: Svenja Pelzel, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu