La taifas cu salafiştii

Fosta capitală a RFG-ului, oraşul Bonn. Nişte bărbaţi tineri, îmbrăcaţi în treninguri, dau târcoale benzinăriei în care urmează să mă întâlnesc cu doi lideri spirituali ai comunităţii salafiste din urbea de pe malurile Rinului. La 17:01 apare un singur bărbat. Are în jur de 20 de ani. Mă întâmpină spunându-mi râzând: "Da, suntem extremişti!". După o scurtă pauză adaugă: "Adică suntem extrem de punctuali."

Când îi întind mâna a salut, zâmbetul i se transformă în rânjet: "Trebuie să mă înţelegeţi...". În lumea occidentală refuzul de a strânge mâna interlocutorului e un afront. Însă lui Coranul îi interzice să atingă mâna unei femei, alta decât soţia sa.

Tânărul îmi mai spune că interviul cu cei doi lideri spirituali musulmani va fi înregistrat cu camera video: "E mai sigur şi pentru tine şi pentru noi. Dar tu nu vrei să apari în imagine. Sau poate vrei?"

Cei doi clerici aşteaptă într-o cafenea, vis-a-vis de benzinărie. Înăuntru e cald şi placut, iar din difuzoare răsună muzică orientală. Cel în vârstă, Ibrahim Abu Nagie, face rotocoale cu linguriţa în ceaşca de cafea. Cel tânăr, Abu Dujana, butonează la un iPhone. Mă salută prietenos apoi îi strigă chelneriţei "Surioară, mai adu o cafea, te rog!"

"Adevăratul islam"

Ambii sunt "lideri salafişi periculoşi" - m-a avertizat, înaintea interviului, un purtător de cuvânt al serviciului secret intern, intitulat Oficiul pentru protecţia Constituţiei din landul Renania de Nord-Westfalia. Un specialist de la Univeristatea Osnabrück a fost ceva mai rezervat: Bigoţi - da! Dar periculoşi? "Nu neapărat!", a adăugat el.

"Adevăratul islam", aşa numeşte clericul Ibrahim Abu Nagie, credinţa comunităţii salafiste. Despre el însuşi spune, cu modestie, că s-ar considera "un simplu musulman". Nu vrea să fie numit "salafist", fiindcă acesta este un termen pe care politicienii şi jurnaliştii îl folosesc pentru a-i scinda pe musulmani.

Celălalt, Abu Dujana, spune că presa şi politicienii ar agita spiritele în mod deliberat. "Consilierii sionişti" ar fi "sfătuit Guvernul" să procedeze aşa, adaugă Abu Nagie râzând. E palestinian. A părăsit Gaza când avea 18 ani. Până să plece din locurile natale visa la Germania: la progres tehnic, la disciplină.

"Acum o sa mă întrebaţi de şaria", spune Abu Dujana în timp ce îşi mângâie barba lungă şi neagră. Fireşte că i-ar plăcea ca legislaţia islamică să se aplice şi în Germania, dar nu se poate. Nu încă! Şaria nu ar prevedea, potrivit lui, numai pedepse, precum tăierea mâinii hoţului. Ar avea orânduiala ei. Şi în Şaria ar exista dreptate, reguli şi jurişti.

Autorităţile sunt îngrijorate

Conform estimărilor Oficiului pentru protejarea Constituţiei, în Germania există aproximativ 3800 de salafişti. O mie dintre aceştia trăiesc în Renania de Nord-Vestfalia, iar comunitatea se măreşte constant. Foarte puţini dintre aceşti credincioşi musulmani încurajează violenţa, însă specialiştii sunt de părere că salafismul în sine are şi destul potenţial violent.

În plus, mai există şi bigoţii: "Femeile îşi acoperă integral chipul, iar bărbaţii poartă robe lungi", afirmă Elhakam Sukhni - expert în problemele islamului. Aceşti oameni trăiesc într-o societate paralelă. În sfârşit, dar nu în cele din urmă - adaugă Sukhni - ar mai fi şi gruparea celor doi lideri spirituali, Abu Nagie şi Abu Dujana, care "în ultima vreme se remarcă prin prozeletismul ei.

Abu Nagie şi Abu Dujana s-au cunoscut într-o moschee din Köln. De opt ani de zile caută noi adepţi ai religiei lor. Ibrahim Abu Nagie vorbeşte despre "marketing" şi despre "acţiuni caritabile". Iniţial, cei doi predicatori au împărţit CD-uri. Apoi le-au pus pe internet, la dispoziţia tuturor, au împărţit Coranuri şi au organizat cursuri informative.

Elhakam Sukhni a urmărit acţiunile grupării: "Au ţinut predici în limba germană, într-o limbă accesibilă unui număr mai mare de oameni, lucru care, desigur, i-a făcut mai atrăgători." Ibrahim Abu Nagie povesteşte despre o linie telefonică special înfiinţată pentru cei care vor să-şi descarce sufletul. Zilnic, spune el, sună numeroşi tineri. Uneori chiar şi 200 pe zi. Eleve musulmane disperate că nu vor să participe la ora de înot. Preotul le sfătuieşte să-i dăruiască directorului şcolii un Coran şi să fie răbdătoare.

Interesant pentru tineri

Încerc să aflu de ce este atât de atrăgător salafismul, mai ales pentru persoanele tinere. Urc scara unei moschei din Bonn. Mă întâlnesc cu o elevă dispusă să mă lămurească. E acolo împreună cu prietena ei. Ne salutăm cu o strângere de mână. Între femei e un gest permis. "Eşti convertită?", mă întreabă fata. Mai multe covoare uzate formează un fel de mozaic pe podea. Prin fereastra prost izolată suflă vântul. Larma de pe stradă pătrunde în moschee.

"Cu voia Domnului, va afla care e adevărata religie", spune în arabă o femeie în vârstă arătând spre mine. "Cu voia Domnului", aprobă fata. Baticul negru care îi acoperă capul o face să pară mai matură decât este. Nu o deranjează că oamenii se holbează la ea pe stradă sau că, uneori, are probleme la şcoală. Allah o va răsplăti mai târziu - spune ea.

"Mai ales tinerii între 15 şi 20 ani trec la salafism", afirmă Elhakam Sukhni. Desigur, există pericolul ca o mică parte dintre aceştia să încurajeze violenţa. "Autoradicalizare prin intermediul internetului", numeşte Sukhni tendinţa tinerilor de a privi pe YouTube mesaje extremiste şi de a se lăsa antrenaţi în jocul extremiştilor. Abu Nagie şi Abu Dujana nu îndeamnă la violenţă. Cel mult li se poate reproşa faptul că nu exprimă o poziţie clară împotriva acesteia.

Cum e cu violenţa?

Cel puţin cei doi lideri salafişti din Bonn, pe care i-am întâlnit la o cafea, sunt "contra violenţei". Dacă ar vedea că tinerii au asemenea porniri, ar sta de vorbă cu ei. "Nu e o temă tabu" - susţine Abu Dujana. Înainte de demonstraţia grupării de extremă dreapta "Pro NRW" (luna mai, 2012), la care participanţii au afişat caricaturi ale profetului Mahomed cu scopul de a provoca, Abu Dujana a fost la moschee. "Le-am spus oamenilor să nu iasă, să nu se lase provocaţi." Cu toate acestea, mulţi salafişti au demonstrat pe străzile Bonn-ului. S-a ajuns şi la ciocniri cu forţele de poliţie. 

"Clar că sunt şi oi negre ", admite Abu Dujana. Apoi, pe un ton uşor iritat, aminteşte de violenţele ce se petrec aproape în fiecare weekend la meciurile de fotbal sau la diverse demonstraţii. Dar lumea îi arată cu degetul numai pe salafişti. Clericul islamist nu înţelege de ce politicienii nu se aşează, pur şi simplu, la masa discuţiilor cu ei. Dar Ibrahim Abu Nagie scutură capul: Nu, el nu s-ar întâlni cu politicienii! "Nici măcar cu Angela Merkel. Aş face-o numai dacă s-ar converti la islam", adaugă Abu Nagie. Afirmaţia stârneşte râsul celor din jur.

Abu Dujana îmi oferă un Coran. Abu Nagie zâmbeşte: "E marea mea bucurie să vă pot strecura în suflet mesajul lui Allah." Dujana îmi arată iPhone-ul: "Cei de la Oficiul pentru protejarea Constituţiei (serviciul secret)  mă ascultă întotdeauna", spune el. Nu-l deranjează, ci dimpotrivă: "Mă amuză!" Deseori vorbeşte cu telefonul mobil despre "iubirea lui Allah", ca să-l audă şi băieţii care îl interceptează. Cu siguranţă - este convins clericul musulman - că unii dintre ei s-au convertit deja.  

La finalul întâlnirii, Abu Nagie mă întreabă dacă n-aş vrea să împart câteva Coran-uri prin redacţie. Mai are câteva exemplare în maşină, le-aş putea lua liniştită.