Lecţia tailandeză în oglinda celei româneşti

Aşa era cât pe ce să se întâmple în România USL-istă a anului 2012.

Atunci, mulţi senatori şi deputaţi au crezut că se pot ascunde îndărătul mandatului lor spre a clama voinţa majorităţii în reşaparea sistemului politic după chipul şi asemănarea oligarhiei postcomuniste. Au crezut că pot invoca vrerea naţiunii întru demiterea avocatului poporului, atacarea şi repunerea sub control politic a justiţiei, desfiinţarea separaţiei dintre puteri, suspendarea din funcţie şi demiterea preşedintelui ţării, pe scurt, întru distrugerea statului de drept.

Dar puciurile antidemocratice, despre care se credea cândva că ar fi apanajul militarilor, nu sunt înfăptuite mereu de cei ce par a fi îndărătul lor. Uneori statul de drept se vede desfiinţat, vai, chiar de către judecătorii săi supremi.

Iată că până şi o Curte Supremă poate fi acaparată de adversarii democraţiei şi poate genera o lovitură de stat. Aşa afirmă Frankfurter Allgemeine Zeitung că a făcut Curtea Constituţională tailandeză, care a debarcat-o pe şefa executivului, Yingluck Shinawatra, reproşându-i îndepărtarea din funcţie din motive politice a unui fost şef al securităţii naţionale.

Sentinţa pronunţată de Curtea Constituţională tailandeză e cu atât mai discutabilă, cu cât invalidează voinţa naţiunii, cea exprimată clar, recent, prin scrutin parlamentar. Dar răul nu se opreşte aici. Pentru că opoziţia, care a tot încercat s-o răstoarne prin violenţe pe Yingluck Shinawatra şi obţine acum câştig de cauză prin verdictul judecătorilor supremi, nu vrea democraţia, devreme ce democraţia presupune alegeri libere. Alegeri pe care impopulara opoziţie le tot pierde.

Iată însă cum vede lucrurile Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ziarul scrie: „Întrucât nu va putea câştiga într-un răstimp previzibil prin scrutine, opoziţia a apucat-o pe calea juridică. Iar Curtea Constituţională i-a făcut pe plac şi a debarcat-o pe Yingluck Shinawatra. Putem numi acest demers un puci juridic. O tristeţe extremă generează încercarea de a scruta viitorul. Opoziţia ştie bine ce anume nu vrea, în speţă democraţia. Oamenii şi economia suferă, dar politicienilor de toate culorile politice nu pare să le pese”...

Die Welt de la Berlin nu exclude eventualitatea ca unele acuze la adresa şefei de guvern debarcate să fi avut o oarecare justificare, dar constată, pe drept cuvânt, că opoziţiei nu-i pasă de prezumtivul abuz pe care l-ar fi săvârşit în funcţie premierul, conform sentinţei Curţii Constiţionale.

„Ceea ce vrea opoziţia nu e să se voteze, ci să protesteze. Vrea distrugerea clanului Shinawatra (din care mai face parte fratele, ex-premier, debarcat şi el şi exilat cu ani în urmă, al doamnei Shinawatra). În acest scop, „opoziţia nu se dă în lături să scoată statul la mezat. Or, dacă statele industrializate din Asia vor continua să mizeze pe persoane şi nu pe instituţii, democraţiei îi va fi greu”, conchide, pesimist, ziarul berlinez.

Spaţii ceva mai generoase decât în trecut acordă presa şi indignării suscitate de noile crime în masă comise de islamiştii de epocă de piatră nigerieni, membri ai grupării Boko Haram. Teroriştii şi ucigaşii acestei organizaţii islamiste, a cărei denumire înseamnă „educaţia occidentală e păcat”, au răpit sute de eleve şi au asasinat alte sute de săteni.

Televiziunile şi ziarele germane, între care Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Die Welt abordează subiectul. Die Welt semnalează încercarea preşedintelui american Obama de a da o mână de ajutor autorităţilor nigeriene în lupta contra terorismului dezlănţuit de islamişti împotriva comunităţii creştine din sudul şi centrul Nigeriei.

În fine, spaţii ample se atribuie ultimelor evoluţii de pe teatrul de război ucrainean. Nu puţini politiceni şi editorialişti germani, în special de stânga, salută entuziast faptul că „Putin îi frânează pe rebelii din Ucraina”, după cum îşi titrează articolul Süddeutsche Zeitung. Cotidianul din München relevă că „liderul de la Kremlin le-a cerut forţelor pro-ruse să-şi amâne referendumurile secesioniste, iar vestului să-i includă pe răsculaţi la discuţiile despre viitorul ţării”.

Frankfurter Rundschau salută activităţile de mediator la Moscova ale preşedintelui elveţian Burkhalter, actualul şef în exerciţiu al OSCE. Dar Nürnberger Nachrichten nu-şi ascunde scepticismul şi se minunează că separatiştii pro-ruşi ascultă cu promptitudine de ordinele Kremlinului, deşi Moscova afirmă "insistent că n-ar avea nici o influenţă asupra lor..".

Dar şi ziarul din Nürnberg pălmuieşte guvernul de la Kiev, cerând Ucrainei şi vestului, cot la cot cu Rusia, să-i accepte pe separatişti la masa negocierilor Pe cât de atenţi la fiecare cuvinţel rostit la Moscova, pe atât de indiferenţi par varii comentatori germani la opiniile guvernului central ucrainean, pe care uneori nici nu le înregistrează. Altfel abordează lucrurile Neue Zuercher Zeitung. „Şedinţă de criză în parlamentul de la Kiev”, titrează cotidianul elveţian. Ziarul relevă că în capitala Ucrainei „atmosfera s-a mai destins faţă de cum a fost în ultimele zile, dar rămâne tensionată”.