Legea cetăţeniei ungare, compensaţie simbolică

Mediile politice româneşti sînt de regulă sensibile pînă la nevralgie la tema maghiară, dar de data aceasta s-au întrunit două circumstanţe care au atenuat şocul aproape total.

În primul rînd, legea survine la mulţi ani după intrarea României în UE, în aşa fel încît situaţia nu se compară cu cea din decembrie 2004, atunci cînd a fost organizat referendumul din Ungaria pe tema cetăţeniei.

Ungaria devenise membră a UE şi, dacă referendumul ar fi fost validat, 4,5 milioane de etnici maghiari din afara graniţelor ar fi dobîndit cetăţenie ungară şi, implicit, europeană.

Atunci, guvernul de la Bucureşti a privit referendumul cu ostilitate, întrucît avea sentimentul că Budapesta crează o falie între cetăţenii români. Acum însă, cine doreşte să plece în Ungaria (sau în altă ţară a UE) pleacă şi fără cetăţenie şi are posibilitatea de a face o carieră profesională sau chiar o carieră politică.

Sînt destui unguri din Transilvania care au făcut carieră în FIDESZ-ul condus de Victor Orban, care poate şi din acest motiv se bucură printre ungurii transilvăneni de o mare popularitate, care o întrece mult pe aceea a UDMR-ului sau a lui Tokes Laszlo.

Aşadar, în România declaraţiile privitoare la legea cetăţeniei au fost moderate şi mai curînd pozitive. De altfel, Bucureştiul este primul care a început seria acestor acte reparatorii, acordînd cetăţenie românilor din Basarabia.

E adevărat că nu printr-o lege cu efect global, ci prin procedee birocractice, menite, probabil, să încetinească procesul, dar în principiu este acelaşi lucru.

Adică e vorba de a oferi unor cetăţeni extra-comunitari dreptul de a intra legal în UE. Unele capitale mari ale vestului european au privit decizia Bucureştiului cu multă circumspecţie şi acelaşi lucru se petrece acum şi cu legea de la Budapesta.

Dar nu este vorba de ungurii din România, membră a UE, ci de ungurii din Ucraina subcarpatică şi din provincia sîrbească Voevodina. Dacă Budapesta va avea probleme cu această lege, ele vor apărea la Kiev şi la Belgrad, dar nu la Bucureşti.

A doua circumstanţă favorabilă este prezenţa UDMR în componenţa guvernului de la Bucureşti, aşa încît ar fi fost absurd să se audă declaraţii nefavorabile.

De altfel, guvernul de la Bucureşti a luat recent o decizie mai problematică în ochii multora decît legea cetăţeniei ungare. E vorba de legea educaţiei, care îngăduie maghiarilor să înveţe istoria şi geografia în limba maternă. Pentru aprigii naţionalişti din România, Guvernul PDL este chiar mai condamnabil decît guvernul de la Budapesta.

În sfîrşit, cetăţenii români de etnie maghiară au întîmpinat legea de la Budapesta cu satisfacţie moderată. O satisfacţie există, deoarece relaţiile afective cu Ungaria au rămas puternice, dar una moderată întrucît legea nu atrage după sine prea multe consecinţe practice.

Noii cetăţeni ai Ungariei nu beneficiază de asigurări sociale şi nu votează, pentru că legea electorală interzice acest drept acelora care nu au domiciliul în Ungaria.

S-ar putea bucura eventual de dreptul de a călători în SUA fără viză, dar acest avantaj e limitat de multe alte împrejurări.

În orice caz, dacă în vestul Europei legea aceasta e privită cu oarecare circumspecţie, în România ea trece drept o compensaţie simbolică pentru multe frustrări istorice.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu