Leicester, Leverkusen și candidații neașteptați la titlu

Puțini s-ar fi așteptat ca echipa antrenată în vestul Germaniei de Xabi Alonso, Bayer Leverkusen să lupte anul acesta pentru titlu în campionatul federal de fotbal, Bundesliga. Și, totuși, iat-o acolo, în fruntea clasamentului, cu șanse reale de a câștiga. Cum se descurcă, însă, o echipă intrată pe neașteptate în cursa pentru titlu?

Robert Huth a jucat un rol determinant în remarcabilul succes avut în Marea Britanie de Leicester City când, în anul 2016, a câștigat campionatul englez, Premier League. Pentru fotbalistul german, cheia a fost găsirea unui echilibru între dorința naturală umană de a visa la viitor și disciplina de a duce la bun sfârșit fiecare etapă din competiție.

Nevoia de paratrăznet

”Este important să îți permiți să visezi că ajungi acolo, știți, să îți imaginezi cum ar fi să ridici trofeul, sărbătorit de miile de fani”, a povestit Huth pentru DW. ”Dar este, de asemenea, important să ne întoarcem mereu la realitatea care, practic, înseamnă următorul antrenament, următorul meci”. Berlinezul Huth a jucat la Leicester City în anul titlului neașteptat și recunoaște că abordarea staffului a ajutat echipa să se întoarcă mereu la prezent, la realitate, după fiecare partidă, fie ea câștigă sau pierdută.

”Jucătorii pot visa, aceasta este treaba lor”, a spus Huth. „Dar cei mai importanți oameni din jurul echipei sunt fizioterapeuții, băieții de fitness și recuperare, antrenorii. Ei sunt cei care vor trebui să te aducă cu picioarele pe pământ, pentru că dacă reușești să câștigi într-un weekend și rămâi încă primul, luni dimineața când revii la antrenament crezi că, gata, deja ești cel mai bun și intangibil. Ai nevoie de acest paratrăznet.”

Probabil că Leverkusen are nevoie de acest contact cu pământul, având în vedere că nu sunt doar în fruntea ligii, dar nici nu au pierdut vreun meci în acest sezon. De fapt, echipa lui Alonso este neînvinsă de 31 de meciuri consecutive, în toate competițiile la care participă - Bundesliga, Cupa Germaniei și Conference League.

Unitatea echipei

Leicester fusese pe locul secund la jumătatea stagiunii, dar din etapa a 23-a, când au preluat șefia Premier League, nu au mai părăsit niciodată primul loc și au pierdut doar unul dintre ultimele 12 jocuri, înainte de a câștiga campionatul cu o remarcabilă diferență de 10 puncte. Nu s-au rătăcit nici măcar atunci când au pierdut acel singur meci. Huth crede că asta s-a datorat în bună parte unității grupului.

”Cum creezi o legătură puternică între oamenii din echipă? Cu siguranță nu prin niște îndemnuri clasice din vestiar: uniți suntem puternici, luptăm împreună și câștigăm. Nu asta e determinant. Trebuie să vină oarecum de la vârf, de la președinte. Iar președintele lui Leicester, thailandez de origine, era foarte orientat spre familie și se asigura că toată lumea face parte din această familie a echipei. Ținea mult să existe o legătură între jucători și în afara terenului de fotbal, dădea importanță unor lucruri mărunte, ne îndemna să știm numele copiilor coechipierilor. Este ciudat, poate - dar îți amplifică apropierea în interiorul grupului”.

Încredere în jucătorii de bază

Un alt factor care contribuie la consolidarea echipei este încrederea. Antrenorul principal al lui Leicester, Claudio Ranieri, nu numai că a avut grijă de jucătorii săi ca oameni, dar a avut și încredere în ei. Huth a recunoscut că, în calitate de german pragmatic, o mare parte din modul în care a contribuit la succesul echipei engleze a fost mândria lui profesională.

”Dacă văd, de exemplu, că Danny Simpson are un joc remarcabil, vreau să fiu la fel de bun. Acesta este genul de lucru care m-a stimulat. Dacă vedeam pe altcineva făcând ceva foarte, foarte bine în echipă, nu-l puteam dezamăgi”, mărturisește Huth, adăugând că, astfel, îi stimulează și pe alți jucători să îi urmeze exemplul.

Acest lucru este mai simplu când tonul este dat de un grup compact de jucători. În sezonul în care a câștigat Premier League, Leicester a jucat cu același unsprezece de start în 13 etape. Într-un sezon de 38 de jocuri, s-ar putea să nu pară prea mult, dar doar patru echipe din campionatul englez au început cu aceiași 11 jucători titulari de atâtea ori într-un sezon. După 17 meciuri în actuala ediție de Bundesliga, la jumătatea acestui sezon, Xabi Alonso a început partidele din zece etape cu același unsprezece.

Pentru Huth, faptul că acel grup de bază a scăpat fără accidentări a fost esențial pentru succesul final. Se sudase nu doar legătura dintre coechipieri, ci și abilitățile jocului împreună. ”Mai puțin înseamnă uneori mai mult. Ai ceea ce ai, toată lumea își cunoaște meseria și se construiesc relații. Faci lucrurile automatizat ca și cum ai fi jucat împreună de 100 de ori. De exemplu, știam ce urma să facă Wes [Morgan] în anumite situații. Sâmbăta, la meci, eram pregătit să las doi metri aici, să fac dincolo un unghi de 45 de grade pentru a acoperi mingea din spate, tot felul de astfel de detalii”.

Perspectiva contează

În multe privințe, cele două situații sunt incomparabile. Cele două echipe joacă în moduri diferite, în țări diferite. Leicester a evitat în mare măsură accidentările și nu a avut nici ghinionul ca în plin sezon de campionat să se desfășoare Cupa Africii pe Națiuni. Leverkusen se confruntă cu ambele. Provocările pentru Leicester au fost Arsenal și Tottenham, în timp ce pe Leverkusen o urmărește eterna campioană Bayern.

Leverkusen are un trecut plin de momente în care a jucat cu titlul pe masă. În ultima zi a sezonului 1999-2000, Leverkusen a pierdut campionatul la golaveraj în fața lui Bayern München, după ce nu a reușit să obțină punctul de care avea nevoie împotriva lui Unterhaching. Doi ani mai târziu a pierdut în interval de o lună, la limită, titlul național, cupa și Liga Campionilor. Apoi, în 2009, cu un Toni Kroos în plină afirmare, a avut o serie de 24 de meciuri fără înfrângere, urmată de o prăbușire, cu cinci din ultimele zece jocuri pierdute, pentru a termina sezonul pe poziția a patra.

"Am jucat cu atât de mulți jucători care nu au reușit să câștige nici un trofeu în toată cariera lor. Au jucat 17 ani și au terminat pe locul opt, nouă. Este cam dur, dar așa este în sportul de performanță. Ne-am asumat, ne-am pus casca de protecție și am absorbit toată presiunea. Trebuia să câștig ceva. Trebuia să mă las stropit cu șampanie”, încheie Huth, sugerând că adevărații campionii trebuie să simtă oportunitatea, odată ce aceasta apare.

Mai rămâne doar să aflăm dacă Leverkusen va deschide sau nu șampania peste 13 etape, în luna mai.