„Lettre 75“ despre Berlusconi, Sarkozy, Cioran şi corespondenţe europene

„Minciuna ca adevăr" de Georges Nivat

În aceste zile mediile analizează şi răscolesc viaţa preşedinţilor europeni. În centrul atenţiei revistei Lettre 75, ediţia de toamnă, se află „Franţa lui Sarkozy“ şi „Cum se explică succesul lui Berlusconi“, articole semnate de Sergio Benvenuto şi Luca Niculescu.

Georges Nivat, autorul în ultimii ani a numeroase articole despre istoria Rusiei, îşi începe articolul despre “minciuna ca adevăr” cu un citat din Jurnalul lui Mihail Sebastian, scriitor evreu român:

“De arătat cum minciuna, oricât ar fi de arbitrară, creşte, se ramifică, se organizează, devine sistem, capătă contur şi puncte de sprijin şi, de la un anumit grad mai departe, se substituie faptelor, se transformă ea însăşi în fapt şi începe a exercita o presiune de neînlăturat nu numai asupra lumii celeilalte, dar asupra autorului minciunii însuşi.”

Eseul îşi propune o sistematizare a evoluţiei minciunii spre adevăr pe parcursul istoriei în societatea comunistă, ceea ce cititorul interesat de faţeta duplicitară atât a minciunii cât şi adevărului poate urmări şi în articolul semnat de Ion Vianu despre “Iluzii, dezamăgiri, regrete”. Acesta din urmă abordează şi tema “fricii” şi “speranţei” în vremurile totalitarismului, care nu dispar de azi pe mâine, cu uşurinţa pe care o propovăduie reprezentanţii "aşa-numitului popor".

Emil Cioran despre Emil Cioran

În oraşul universitar Tübingen din sudul Germaniei, Gerd Bergfleth i-a luat pe 5 iunie 1984 un interviu scriitorului Emil Cioran.

Cititorul poate afla detalii despre motivele autorului nihilist de a “abandona limba maternă” proces pe care Cioran l-a privit ca pe o adevărată eliberare.

Aflăm de pildă că Cioran a rescris de câteva ori "Tratatul de descompunere" la îndrumările unui vecin de origine bască, care îl incita în privinţa fineţurilor limbii franceze: ”Dacă nu vreţi să scrieţi aşa cum trebuie, nu vă rămâne decât să vă întoarceţi în Balcani”.

Dialogul poate incita la o reevaluare a filosofiei cioraniene, ţinându-se cont de declaraţii precum:

"Nu plec de la idee, ideea vine pe urmă” sau “ Cu siguranţă că nu scriu pentru alţii. Chiar şi o piesă de teatru, dacă se pretinde adevărată, trebuie să facă abstracţie de spectatori.”

Corespondenţe europene

La capitolul corespondenţe, Lettre 75 prezintă teme despre “Alegerile din Polonia” de Adam Michnik, “Răzvrătire pe internet” de Mihail Rîlkin, o prezentare a situaţiei din Cehia semnată de Mircea Ţicudean şi “Rateurile integrării în Germania”, un comentariu al Rodicăi Binder, redactor la Deutsche Welle.

Romanul “La capătul răbdării”, este de fapt “un jurnal de bord, un testament, un avertisment, consemnarea la rece a unor cazuri din delincvenţa juvenilă” scris de judecătoarea Kirsten Heisig, care şi-a pus capăt zilelor înainte ca manuscrisul să vadă lumina tiparului. Rodica Binder caută reperele în lumea de zi cu zi a Germaniei confruntată în prezent cu propriile nedumeriri: integrare da sau nu a minorităţilor în a doua şi a treia generaţie?

“Cerul n-o să ne cadă în cap”

...este titlul unei cărţi semnate de un colectiv de geografi francezi. Acest scurt articol îl amintesc în speranţa că cititorul descoperă şi un alt punct de vedere decât cel discutat în mass media, privind catastrofa climatică. Cartea neagă rolul nefast al omului în dezechilibrul naturii.

Să sperăm că autorii Sylvie Brunel şi Jean Robert Pitte, profesori la Sorbonna, au dreptate şi continentele vor mai sta multă vreme acolo, unde le ştim de generaţii.

Autor: Anni-Lorei Mainka
Redactor: Medana Weident