Libia: nici o opţiune nu este exclusă

"Ruşine!", a exclamat Derk Jan Eppink, în hemiciclul Parlamentului European. Deputatul belgian din forul comunitar a arătat cu degetul spre înalţii demnitari europeni care, de-a lungul vremii, s-au fotografiat în ipostaze prietenoase cu liderul libian Moammar el Gadaffi: preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, premierul italian Silvio Berlusconi, fostul şef din Downing Street 10, Tony Blair.

"Să recunoaştem", a completat şi liderul verzilor europeni, Daniel Cohn-Benidt, "am fost ani la rând complicii dictatorilor. Nu ne-ar strica puţină autocritică".

"În funcţiile pe care le ocupăm suntem, uneori, obligaţi să întâlnim şi astfel de oameni cu care nu am dori să ne întâlnim", a venit replica şefei diplomaţiei comunitare, Catherine Ashton, aceasta răspunzându-i, astfel, euroscepticului belgian care a intervenit cu acuzaţii "injuste" - în opinia lui Ashton - în dezbaterea din plenul Parlamentului de la Strasbourg pe tema manierei de abordare a evoluţiilor din Libia. În dezbaterile din legislativul multinaţional s-a convenit recunoaşterea consiliului de tranziţie instituit de adversarii colonelului Gaddafi şi susţinerea unei zone de interdicţie a zborurilor deasupra Libiei, opţiune susţinută şi de Casa Albă, dar care necesită o rezoluţie a Naţiunilor Unite. Printre cei care nu s-au declarat foarte încântaţi de această din urmă soluţie se numără şi ministrul german de Externe, Guido Westerwelle. Adversarii zonei de interdicţie aeriană argumentează că o astfel de iniţiativă implică şi apărarea respectării ei - or în atari condiţii creşte riscul unei confruntări armate. Şeful Casei Albe, Barack Obama, şi premierul britanic David Cameron au precizat, însă, că nici o variantă nu este din oficiu exclusă în chestiunea libiană, ceea ce vine în întâmpinarea vocilor europene care au amintit de reţinerile comunităţii internaţionale soldate, în urmă cu aproape două decenii, cu masacrul de la Srebrenica.

Dinspre Tripoli, colonelul Gaddafi a acuzat Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie că şi-au propus să pună mâna pe rezervele de petrol ale Libiei, iar cei ce au format guvernul de tranziţie al rebelilor, a explicat liderul Jamahiriei, sunt nişte trădători şi instrumente ale conspiratorilor occidentali. Desigur, în tot acest timp, la complot ar lua parte şi reţeaua al-Qaida, care i-ar fi drogat pe tinerii libieni.

Dacă în privinţa sancţiunilor încă mai este de negociat la nivel internaţional, altfel stau lucrurile în privinţa asistenţei umanitare. După mai multe săptămâni a devenit clar că graniţele Libiei nu sunt trecute doar de muncitorii străini care încearcă să plece îndărăt către ţările lor de origine, ci şi de populaţia libiană refugiată din calea a ceea ce, pe alocuri, seamănă a război civil. Or, acest val de refugiaţi nu are ţări de repatriere, astfel că va fi nevoie de sprijin umanitar consistent în taberele din Tunisia şi Egipt.

Autor: Cristian Ştefănescu /dpa, rtr, afp
Redactor: Robert Schwartz