Locul în care se simte moartea

În timpul zilei, pe pietrele memorialului, zburdă copii, ţinuţi de mână de părinţi, ca să nu cadă. Pe măsură ce înaintezi către centrul monumentului, segmentele de beton devin când mai înalte, când mai joase. Pentru copii, un loc interesant - deşi cam ciudat - de joacă.

Adulţii, mulţi dintre ei, găsesc atmosfera creată de cele 2.711 blocuri de beton mult prea înfricoşătoare, pentru a se aventura în uriaşul labirint. Unii se întind la soare, pe plăcile de pe margine. Alţii fumează o ţigară, urmărind discuţiile turiştilor, impresionaţi de ideea arhitectului american, Peter Eisenman.

De la joacă, până la lacrimi

"Oamenii, care vizitează expoziţia din subteran, sunt cutremuraţi de ceea ce văd", spune Uwe Neumärker, Directorul Fundaţiei pentru Memoria Holocaustului, din Berlin. "Reacţiile celor care se plimbă printre pietrele de beton sunt foarte diferite: unii se joacă de-a prinselea, în timp ce alţii izbucnesc în plâns".

De la construcţia sa, în anul 2005, 2,3 milioane de vizitatori au fost atraşi de expoziţia subterană de la Memorialul Holocaustului, amplasat în centrul Berlinului, la câteva sute de metri de Poarta Brandenburg. Iar printre pietrele de beton, s-au plimbat în aceşti 5 ani peste 10 000 de grupuri organizate de turişti.

O adresă de notat

"Una din marile adrese ale capitalei", a descris la Berlin Preşedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert, Memorialul Holocaustului, care, între timp, face parte dintre cele mai importante destinaţii turistice ale metropolei.

Publicista Lea Rosh, care a iniţiat acest proiect, a lăudat decizia, luată în parlament în anul 1999, de a construi un monumentul: "Nu există o crimă mai mare în istoria omenirii”, a declarat Rosh, “dar nu mai există nici un stat, care să-şi fi documentat propriile crime, aşa cum a făcut-o Germania în acest loc".

Autor: Lavinia Pitu, Berlin
Redactor: Robert Schwartz