Locul României în ansamblul frustrării europene

Unde se află România în cuprinsul acestui tablou? La întrebarea privitoare la viitorul UE, românii sunt printre cele mai optimiste naţiuni. Ei se află pe locul al cincilea, după danezi, baltici şi polonezi. Cei mai pesimişti sunt ungurii, francezii, italienii, spaniolii, englezii, grecii şi ciprioţii.

Cu toate acestea, românii manifestă o anumită dezamăgire, căci ei nu se simt în foarte mare măsură o parte din acest întreg mai curând optimist şi prosper. De exemplu atunci când sunt întrebaţi în ce măsură se simt cetăţeni europeni ei se află tot pe locul al cincilea, dar numărând de la coadă la cap. Ei alcătuiesc partea inferioară a clasamentului alături de greci, ciprioţi, bulgari, italieni şi din motive diferite, englezi. Totuşi peste 53% dintre români se simt cetăţeni europeni. Numai sentimentul european al britanicilor, bulgarilor, grecilor şi ciprioţilor coboară sub jumătate.

Semnificativ este că la o altă întrebare mai precisă, românii par încredinţaţi că au o poziţie mult mai slabă. La întrebarea dacă vocea lor contează în cadrul UE, românii răspund afirmativ abia în proporţie de 26%. Chiar dacă mai sunt şi alte naţiuni dezamăgite de ignorarea lor în cadrul politicilor europene, un procent de 26% arată o adevărată frustrare.

De fapt frustrarea este foarte răspândită. Este singurul capitol la care răspunsurile negative sunt predominante. În afara de danezi care par încredinţaţi în propoprţie de 56% că opinia lor este auzită, toate celelalte naţiuni europene se simt în proporţie majoritară ignorate. Poate că aceasta este marea problemă a politicii europene actuale, faptul că 27 din cele 28 de naţiuni nu au decât în foarte mică măsură sentimentul că participă la construcţia europeană. Jumătate din scală se află sub 30%, iar germanii apreciază abia în proporţie de 36% că vocea lor este auzită.

Este adevărat iarăşi că uneori Eurobarometrul acesta compară mere cu pere, căci nu este deloc sigur că germanii sau grecii şi portughezii au înţeles prin întrebare acelaşi lucru. Unii sunt nemulţumiţi că îndemnurile privind austeritatea nu sunt urmate, celalţi că suferinţa lor nu este înţeleasă. Iar de aici rezultă fireşte o frustare generalizată. Numai danezii par să plutească peste lucruri într-o ambianţă de mulţumire care îi scuteşte şi de suferinţe şi de responsabilităţi.

Şi totuşi, în ciuda tuturor scepticismelor şi frustrărilor, există un fel de patriotism european. Chestionarul nu conţine o întrebare drectă, dar faptul că într-o foarte mare măsură cetăţenii celor 28 de state cred că Uniunea are o voce influentă pe glob este relevant. Mulţi oameni cred se pare acest lucru chiar şi atunci când politicieni şi analiştii specializaţi în probleme globale vorbesc tot mai insistent de o scădere a influnţei globale a UE.

Semnificativ este că până şi cei mai sceptici cu privire la locul lor în cadrul UE sunt de părere că, în ansamblu, Uniunea contează. Cei mai puţini încrezători în rolul UE, adică portughezii, britanicii şi italienii trec şi ei de 50%. Dar nu e mai puţin adevărat că aceste date reflectă mai curând o stare de spirit. Cei care au o economie prosperă şi cel mai mare optimism cu privire la viitor sunt de cele mai multe ori (dar nu întotdeauna) şi aceia care sunt încredinţaţi de influenţa globală a Uniunii Europene.