Londra - un nou Bagdad?

Un semn că terorismul este prezent peste tot în metropola cu milioane de locuitori, dar şi în alte oraşe europene. Ce este de făcut?

„Bagdadul vine la Londra”, prevăd unii comentatori după descoperirea celor două automobile încărcate cu explozibil în centrul Capitalei britanice, punând încercările de atentat în seama grupării teroriste Al Quaeda. Atât timp cât autorii nu vor fi identificaţi, speculaţiile vor continua. Un lucru este însă cert: Marea Britanie se află în vizorul grupărilor teroriste. Dacă de vină este implicarea britanicilor în războiul din Irak, sau numirea fostului Premier Tony Blair ca emisar special al „Cvartetului pentru Orientul Apropiat”, sau pur şi simplu trecutul colonialist al Marii Britanii, insula pare a se fi transformat într-un magazin cu autoservire pentru motivaţii teroriste. Asta ca să nu mai vorbim despre musulmanii frustraşi care trăiesc în Marea Britanie şi din rândurile cărora provin şi atentatorii din metroul londonez de acum doi ani.

Primele informaţii indică implicarea Al Quaeda în atentatele dejucate de ieri, foarte probabil cu ajutorul unor persoane din interiorul Regatului. Un indiciu este modul în care a fost construită încărcătura explozivă. Şi, în internet, fusese deja postat un avertisment destul de clar, cum că Londra va fi ţinta unor atentate. Nici data nu a fost aleasă la întâmplare: la doar câteva ore după ce Gordon Brown l-a înlocuit pe Tony Blair şi cu puţine zile înainte de comemorarea a doi ani de la antentatele din metroul londonez.

Dejucarea atentatului poate fi pusă pe seama întâmplării dar şi a ignoranţei britanicilor. Pentru descoperirea indiciilor asupra autorilor, sistemul de supraveghere video din Londra ar trebui să aibă partea sa de contribuţie. Un sistem respins vehement în Germania. Ca şi cum nu ar mai exista un echilibru între protejarea sferei private şi protecţia generală în faţa atentatelor teroriste.

O eventuală concluzie ar fi că un sistem video de supraveghere în oraşele mari nu poate împiedica atentatele, el poate însă să inducă teama şi să facilteze descoperirea autorilor. În paralel, Marea Britanie nu este afectată de panică, aşa cum s-a întâmplat recent şi din nou în Germania – în urma avertizărilor privind potenţiale atacuri teroriste.

Cu toţii trăim în pericol. La Londra sau la Berlin, la Paris sau la Amsterdam. Atât timp cât nebunii dau curs fanatismului, faptele lor nu pot fi prevăzute. Putem doar să le facem faţă cu calm. Chiar şi atunci când vărsarea de sânge nu poate fi evitată: dacă noi nu ne lăsăm terorizaţi, atunci teroriştii pierd deja prima rundă. „Calmi” înseamnă în context nu doar să îţi controlezi nervii şi să strângi din dinţi. „Calmi” sunt cei care nu se lasă atraşi în jocul unor exagerate măsuri de prevenire. Politicienii din toate spectrele, incluzându-i pe cei din Germania, au tendinţa de propaga controlul total al statului ca mijloc de combatere a terorismului. Control video este acceptabil. Dar, dacă din teama de violenţă acceptăm minimalizarea libertăţilor sociale, atunci capitularea în faţa teroriştilor este completă.