Lozul german

Sigur că - şablon - în astfel de competiţii nu mai există echipe mari şi echipe mici. Dar dacă eşti cap de serie şi recordmen absolut al participărilor şi succeselor în competiţia mondială şi te cheamă Brazilia iar sorţii îţi aduc Portugalia lui Cristiano Ronaldo şi Coasta de Fildeş a lui Didier Drogba, parcă începi să nu mai accepţi cu aceeaşi lejeritate stereotipiile.

Şi, la fel, nu îţi permiţi să dai dreptate cârcotaşilor care te arată cu degetul de băftos, dacă te cheamă Jogi Löw şi antrenezi naţionala Germaniei. Nu e în folosul tău şi a muncii tale să nu foloseşti sintagme ritualice, aproximativ traductibile prin "adversarii sunt o provocare" sau "jocurile nu sunt lipsite de risc". Cine-şi propune, însă, titlul mondial, trebuie să depăşească şi Australia - şi o desfăşurare în teren depinde şi de modul în care îţi motivezi jucătorii dar şi de cum stârneşti motivarea adversarului.

Faptele sunt clare. Australia a dominat calificările din zona asiatică, deşi, acolo, în afară de Japonia, contracandidaţii se numesc Bahrein, Uzbekistan sau Laos. Ghana a avut un culoar relativ lejer: Benin, Mali, Sudan nu sunt neapărat creme de la creme în Africa. Cât despre Serbia - sigur, şi Franţa şi România au fost doar nişte umbre ale propriului trecut recent; dar cine se rezumă la asta, riscă să scape din vedere forma nebună şi talentul jucătorilor lui Radomir Antic.

Şansele de a trece de grupe sunt reale - aşa cum se întâmplă de regulă, în cazul Germaniei. Şi chiar mai apoi, traseul nu este prea riscant căci o posibilă întâlnire cu favoriţii la titlul suprem în turneul final sud-african - Brazilia, Spania sau Italia - este exclusă înainte de faza semifinalelor. Aşa că proverbialul loz norocos extras de germani la diversele trageri la sorţi pentru marile turnee finale interţări a revenit, şi de data aceasta, Germaniei.

Autor: Cristian Ştefănescu

Redactor: Vlad Drăghicescu