Noua relație Est-Vest

Un subiect cu impact major asupra circulației forței de muncă este cel al lucrătorilor detașați. Cu ani în urmă s-a scris mult în România împotriva acestui sistem în virtutea căruia un lucrător român este plătit mai prost decât unul francez sau german cu singura restricție de a nu se plasa sub nivelul salariului minim legal din țara unde lucrează. Și totuși ceea ce părea o discriminare a stimulat foarte mult circulația forței de muncă până în punctul în care a creat cele mai aprige dispute.

În Occident sistemul detașării lucrătorilor a început să fie privit ca un veritabil dumping social care amenință forța de muncă locală. La începutul lunii iulie premierul Valls spunea: ”E o directivă care datează din 1996. Guvernul Franței caută acum să convingă celelalte țări că directiva ar trebui schimbată - și sunt destule țări care ni s-au alăturat - și că ar trebui să instituim o egalitate de tratament la nivelul de sus și să luptăm împotriva dumpingului social. Dacă nu vom fi auziți, Franța va înceta să aplice directiva!”

În Est lucrurile se văd diferit. În anii care au urmat integrării în UE, foarte mulți români au plecat pe durate mai lungi sau mai scurte să lucreze ca muncitori detașați, deoarece chiar în sistemul acesta ”discrimatoriu”, câștigau mai bine decât în România, iar antreprenorii occidentali au beneficiat la rândul lor de forță de muncă mai ieftină. S-a ajuns însă, așa cum am văzut, la o situație de criză, modelul fiind tot mai insistent denunțat în țările importatoare de forță de muncă.

Comisarul european, Marianne Thyssen, pregătește de mai multe luni o directivă menită să restabilească deplina egalitate de tratament în așa chip, încât lucrătorii să primească, indiferent de unde vin, același salariu și aceleași drepturi sociale. De exemplu, un zidar, faianțar, zugrav din România care ar pleca în Belgia sau Franța ar trebui să primească pe lângă salariul cuvenit și sporul de vreme rea, diverse prime sau decontarea unor cheltuieli de transport. Asta în cazul în care acest lucrător român ar mai ajunge să lucreze în Occident, căci directiva care se pregătește are și un revers. Din clipa în care prețul forței de muncă va crește brusc, antreprenorii din Vest nu vor mai avea suficiente motive să aducă lucrători din Est. Și de fapt cei care presează pentru adoptarea acestei noi reguli chiar asta urmăresc, să stopeze afluxul de muncitori străini - în construcții și agricultură mai cu seamă - și să creeze debușee pentru autohtoni.

În schimb țările exportatoare de forță de muncă din Estul Europei au notificat că nu sunt de acord cu măsurile propuse de Comisie. Alături de acestea se află și Danemarca care are motive diferite, dar convergente. Este de semnalat doar discreția cu care Guvernul de la București tratează subiectul. Prim-ministrul Cioloș a avut întâlniri recente cu premierul francez Valls, bunăoară, dar nu a lăsat să transpară nimic din conținutul acestor discuții.

Indiferent ce crede premierul (și cu siguranță că cetățenii țării ar fi mai interesați de acest subiect decât de noua strategie de combatere a corupției), subiectul nu e ușor de abordat. Dar nici tăcerea nu e o politică.