Ludmila Ulițkaia: "Societatea rusească poate exploda”

Deutsche Welle: Doamna Ulițkaia, în ce stadiu se află astăzi ”intelighenția” rusească?

Ljudmila Ulizkaja: Ceea ce numeam odată intelighenția astăzi nu mai există. Intelectualii se împart în mai multe grupe. O parte dintre ei părăsesc țara, alții încearcă să se adapteze. Dar depresia generală îi afectează și pe cei cu educație, și pe cei cu mai puțină școală. Eu cred că raportul de 86 la 14, adică între cei care sprijină conducerea și cei care sunt nemulțumiți de sistem nu este întocmai conform cu realitatea. Acest raport nu se reflectă în discuțiile pe care le am eu cu oamenii. Cred că aceste cifre sunt un mit.

Este puterea la fel ca vremea? Trebuie să te îmbraci adecvat pentru a-i face față?

În ceea ce mă privește - eu stau departe de putere. De aceea, sunt un om total independent. Până acum a funcționat, dar nu știu ce va fi mâine. Voi încerca să rezist în Rusia, pentru că aici este centrul intereselor mele. Îmi petrec o parte din timp în străinătate - acum chiar sunt în Italia - o parte în Rusia, unde mă voi întoarce la începutul lunii iunie pentru premiera unei piese de teatru. Sunt legată de țara mea.

Considerați că Rusia este interesantă?

Foarte interesantă! Cred că în prezent este una dintre cele mai interesante țări. Este foarte dramatică și există conflicte sociale și politice foarte intense. Rău este că oamenii o duc atât de prost. Într-o zi, această perioadă a istoriei va fi cercetată și lumea se va mira de contradicțiile existente și de relația dificilă între societate și putere. Este foarte greu, dar pentru Rusia nimic nou.

La sfârșitul lui aprilie, membri ai Mișcării de Eliberare Națională (NOD), apropiată Kremlinului, au atacat un eveniment la care erau premiați elevi, pentru un concurs de istorie. Și dvs. ați fost atacată.

La acest eveniment veniseră elevi care scriseseră compuneri minunate despre istoria familiilor lor, a satului și a școlii. Mulți dintre ei se aflau pentru prima dată în capitală. Erau câștigătorii unui concurs de istorie. O zi, care ar trebui să le rămână în amintire. Și dintr-o dată, îi așteaptă în apropierea ”Casei Cinematografului” un grup de huligani care înjură și aruncă cu ouă. Este oribil. Vopseaua ți-o poți șterge de pe față ușor. Dar făptașii, acești bieți idioți manipulați - și de ei îmi este milă, pentru că și ei sunt copiii noștri. O parte a acestei generații se află pe un drum groaznic. Mă doare tare să privesc așa ceva.

Cu greu putem opri aceste lucruri…

Nu putem. Cu o zi după acest incident, Kremlinul a declarat că nu are niciun amestec acolo. Dar toți acești tineri sunt sprijiniți și finanțați. Există puteri care îi alimentează și eu presupun că la mijloc este Kremlinul. Cercetările nu sunt problema mea. Pot numai să spun că poliția nu a reacționat nicicum, până huliganii au început să arunce cu vopsea. Ar fi bine să aflăm cine finanțează totul. Dar mă tem că nicio instituție nu va ieși responsabilă.

Odată spuneați că puterea de stat a Rusiei este ”idioată și vicleană”. Ce părere aveți acum?

Multe lucruri se fac cu viclenie și cu succes. De pildă, anexarea Crimeei s-a realizat genial, fără nicio picătură de sânge. Dar asta nu face situația mai puțin idioată, pentru că urmările ocupării Crimeei vor distruge generații întregi la ambele popoare. Cred că aici avem de a face atât cu viclenie, cât și cu idioțenie.

”Libertatea este o chestiune foarte dificilă, trebuie să vrei să o înveți”, ați scris. Ce înseamnă asta?

Societatea noastră nu are în interiorul ei dorința de libertate, iar în aceste condiții nu poate veni nimic de afară. Atâta timp cât populația este mulțumită cu situația actuală și cu scăderea nivelului de trai, atâta timp cât este gata să strângă cureaua, cu ce să o ajuți? Această situație va ajunge și într-un punct critic. Și atunci este posibilă o explozie în masă. Mi-ar plăcea să evităm așa ceva.

Ludmila Ulițkaia este o autoare și publicistă rusă. Primul său volum de povestiri a fost publicat în 1983, la Editura de stat Pentru Copii. A devenit cunoscută ca autoare de proză odată cu publicarea romanului ”Soniecika”(1992). Cărțile sale au fost traduse în 17 limbi, printre care și în limba română.