Lumea aşteaptă de la G20 reţeta depăşirii crizei

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG evidenţiază raporturile franco-germane în contextul reuniunii la vârf de la Londra. Ziarul scrie: "Preşedintele Sarkozy nu ocoleşte declaraţiile belicoase, cu toate astea însă, el nu îşi va duce probabil la îndeplinire ameninţarea că va părăsi lucrările grupului G20 dacă nu se va ajunge la rezultate concrete." Nu va face asta fiindcă bunele raporturi cu SUA şi cu preşedintele Barack Obama îi sunt foarte importante.

Interesant este însă că o serie de consilieri ai lui Sarkozy elogiază excelentele raporturi ale locatarului de la Elysee cu cancelarul german Angela Merkel. Unii vorbesc chiar despre o axă Paris-Berlin, opusă unei axe Washington-Londra.

Oricum ar sta lucrurile în privinţa raporturilor personale dintre lideri, în chestiuni de politică economică şi socială, Europa continentală s-a ţinut mereu la distanţă de liberalismul anglo-american.

Ziarul catolic francez LA CROIX consideră în context, că şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor din grupul G20 le revine o dublă responsabilitate, ce ţine de pedagogie şi speranţă. Puternicii lumii trebuie să ia decizii şi să ofere întregii planete o perspectivă, fără a-i uita însă pe cei absenţi – anume ţările sărace şi oamenii aflaţi în nevoi.

Premierul britanic Gordon Brown a spus în repetate rânduri că, pentru multe familii al căror viitor este incert, cel mai important summit financiar are loc la masa din bucătărie.

Puternicii din grupul G20 nu au încotro ş trebuie să-şi aducă aminte şi de cei peste 200 de refugiaţi care s-au înecat recent în faţa coastelor Libiei, în căutarea unui viitor mai bun. Intenţii vagi nu vor fi de ajuns, nici pentru unii şi nici pentru alţii.

Cotidianul conservator milanez CORRIERE DELLA SERRA consideră că teza potrivit căreia o criză care a fost provocată de o îndatorare prea mare nu poate fi rezolvată prin contractarea de noi datorii, între ai cărei adepţi se numără între alţii Angela Merkel şi ministrul italian de Finanţe, Giulio Tremonti, este falsă. Susţinătorii acestei teorii nu înţeleg nici cum funcţionează pieţele financiare din SUA şi nici planurile administraţiei Obama, de rezolvare a crizei.

Aceasta îi şi separă de altfel pe europeni de americani în deschiderea reuniunii G20, mai mult chiar decât disensiunile privind nevoia unei politici de stimulare a cererii. Aceste neînţelegeri vor îngreuna rezultate concrete la reuniunea grupului G20.

WIENER KURIER comentează apropiata reuniune la vârf ruso-americană în următorii termeni: "Indiferent de cât de frumos ştiu să zâmbească liderii lor, între SUA şi Rusia s-a căscat o imensă prăpastie. Fie că e vorba de extinderea NATO, de dezarmare, sau de situaţia din Caucaz, domină divergenţele.

Cu toate acestea, ar exista între cele două ţări şi o serie de interese comune, cum ar fi regiunea de criză Afganistan – Pakistan, sau Iranul ca posibilă putere nucleară."

Pentru ca întâlnirea Medvedev – Obama să nu se rezume la un simplu schimb de politeţuri ar trebui ca ambii să ia în serios un vechi proverb chinezesc, care spune că nicio graniţă nu este mai greu de trecut decât graniţa pe care singur ţi-ai trasat-o.

În legătură cu formarea noului cabinet de la Ierusalim, ziarul elveţian NEUE ZUERCHER ZEITUNG afirmă: "Premierul Benjamin Netanyahu s-a ferit în cursul declaraţiilor făcute de-a lungul laborioasei proceduri de formare a guvernului, să afirme fără echivoc că singura soluţie pentru rezolvarea conflictului israeliano-palestinian este înfiinţarea unui stat palestinian viabil şi independent. Cine se menţine pe astfel de poziţii ideologice caută să întărească status quo-ul.

Or, preşedintele SUA, Barack Obama a spus săptămâna trecută că acest status quo nu se poate menţine şi a reiterat că înfiinţarea statului palestinian este un ţel al administraţiei sale.

Va accepta până la urmă Netanyahu această perspectivă? La un politician ca el, o astfel de manevră nu poate fi exclusă. "În orice caz, dacă Netanyahu nu se va angaja în favoarea unei politici credibile de pace, atunci al doilea său mandat de şef al executivului ar putea fi şi mai scurt decât primul", conchide ziarul.

Autor: Joachim Alexander

Editor: Robert Schwartz