Lunea Neagră pe Wall Street

Pentru Louis Sulsenti, lunea de 19 octombrie a început normal. Pe atunci, brokerul uşor trecut de 20 de ani era nou în branşă. "Eu eram băiatul care lua ordinele de la cei de jos şi le ducea sus, în birouri", îşi aminteşte Sulsenti.

La un moment dat, s-a stricat toată atmosfera. Cifrele au luat-o razna: "Nu mai ştiu... Trebuia să vând 300.000 de acţiuni, acestea erau indicaţiile primite", spune Sulsenti. Nu-şi mai aminteşte preţurile cu exactitate, dar avea de vândut "ceva de genul: 50.000 de bucăţi contra sumei de 40 de dolari, 50.000 pentru 30 de dolari şi 100.000 de acţiuni pentru 28 de dolari. Preţurile erau derizorii". 

De fapt, până în octombrie, 1987 se dovedise a fi un an bun pentru Dow Jones. În lunile premergătoare crahului, indicele "de prim ordin" (de referinţă) al bursei din NY acumulase, parţial, chiar şi câteva sute de puncte pe săptămână. Până în august,  Dow Jones ajunsese la 2700 de puncte. În săptămânile de dinaintea prăbuşirii bursei coborâse la 2200 de puncte.

"Cu pierderea de 500 de puncte înregistrată în Lunea Neagră, profitul anual a fost ruinat", explică Richard Sylla - istoric în domeniul finanţelor la Universitatea New York.

Haos organizat

În interval de numai o zi, Dow Jones Industrial Average a pierdut 508 puncte, adică a scăzut cu peste 22%. "Pentru mine, ca debutant în lumea tranzacţiilor la bursă, a fost o catastrofă", îşi aminteşte Louis Sulsenti. "M-am gândit că asta e sfârşitul bursei. Pe Wall Street domnea haosul organizat", adaugă el.  

Nici până acum nu se ştie cu exactitate ce a dus la prăbuşire. Richard Sylla este de părere că, pe lângă evoluţia economică la nivel global, un rol important i-a revenit şi tehnicii: "Aşa-numitul mecanism de protejare a strategiilor de portofoliu ar fi trebuit să apere marile portofolii de pierderi masive. Din păcate,  sistemul a vândut automat acţiuni în timp ce cursul era în cădere liberă. Astfel, în cele din urmă, metoda care ar fi trebuit să garanteze siguranţa tranzacţiilor i-a păgubit pe investitori".

La vremea respectivă, guvernator al Băncii Centrale Americane (FED) era Alan Greenspan. În funcţie se instalase cu doar câteva luni în urmă. Când s-a prăbuşit bursa de pe Wall Street, Greenspan se afla în avion. La aterizare, guvernatorul a anunţat scăderea imediată a dobânzilor de referinţă şi relaxarea politicii fiscale.

"Banca centrală a luat legătura cu băncile din New York. Brokerii de pe Wall Street aveau nevoie urgentă de capital. Băncile au primit ordin să le acorde credite, iar FED a avut grijă să existe destule rezerve de bani", explică istoricul Richard Sylla.

Spre deosebire de alte crize din sectorul tranzacţiilor la bursă, Lunea Neagră nu a avut urmări grave. Privind în urmă, Louis Sulsenti se bucură ca a avut ocazia să trăiască un astfel de moment în carieră. Brokerii de pe Wall Street şi-au învăţat lecţia: "Piaţa e singurul stăpân. Alt stăpân nu mai există!", conchide el.