1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Lungul drum spre UE

Petre Iancu10 martie 2005

Cum se vede integrarea Ucrainei în UE dintr-o perspectivă germană? Un comentariu consacrat vizitei la Berlin a noului preşedinte ucrainean, Viktor Iuşcenko şi discursului rostit de liderul de la Kiev în Bundestag pare elocvent.

https://p.dw.com/p/B15t
Viktor Iuşcenko în Bundestag reliefând clar ce-şi doresc ucrainienii ca răsplată pentru vitejia revoluţiei lor de catifea portocalie: aderarea la Uniunea Europeană. Dar occidentul manifestă o reticenţă pronunţată.
Viktor Iuşcenko în Bundestag reliefând clar ce-şi doresc ucrainienii ca răsplată pentru vitejia revoluţiei lor de catifea portocalie: aderarea la Uniunea Europeană. Dar occidentul manifestă o reticenţă pronunţată.Imagine: AP

”Ieri au fost toţi în Bundestag ucrainieni. Dar încotro o apucăm de aici încolo? se întreabă Tagesspiegel din Berlin, care notează: " Iuşcenko şi cetăţenii care l-au susţinut consideră deschiderea unei perspective de aderare a Ucrainei la UE drept răsplata cuvenită pentru curajul şi voinţa lor de reformă, care le vor mai impune multe sacrificii. Intr-adevăr, e greu dacă nu imposibil de susţinut ideea ca Ucrainei săi i se refuze ceea ce i se oferă Turciei. Dar Bruxelles-ul şi Berlinul se dau lebede. In fapt, ambele părţi au dreptate”, afirmă Tagesspiegel şi îşi argumentează opinia solomonică în felul următor: "UE are sarcina de a mistui megaextinderea de-acum un an, când au pătruns în comunitate 10 noi state. Experienţa cu următorii candidaţi ne obligă la prudenţă. Bulgaria şi România nu sunt nici pe departe atât de pregătite să intre în Uniune precum Polonia sau Ungaria". Şi ziarul berlinez mai scrie: "Croaţia nu vrea nici măcar să-şi extrădeze criminalii de război. In Turcia, voinţa de reformă devine victima unei progresive paralizii, în timp ce demonstranţii sunt ciomăgiţi. UE a înţeles între timp că trebuie găsit un statut permanent pentru ţări care nu sunt nici total excluse, dar nici incluse cu totul în Comunitate. Dar în afară de Elveţia şi Norvegia, care ar putea adera dar nu doresc s-o facă, lipseşte un exemplu de ţară situată foarte aproape de UE, care s-o ducă bine, fără să facă parte din ea".

Şi Neue Osnabruecker Zeitung avertizează faţă de orice speranţe iluzorii legate de o grabnică includere a Ucrainei în Uniune. "Până la o virtuală aderare mai e un drum lung de străbătut", scrie ziarul, observând necesitatea ca "justiţia, administraţia şi mediile ucrainiene să fie eliberate din cămaşa lor de forţă", iar marile concerne "sustrase dominaţiei micii găşti care controlează practic întreaga viaţă economică. Pe scurt nevoia de reformă e imensă, iar Iuşcenko, un preşedinte care n-are decât un singur scop de când revoluţia portocalie l-a propulsat la cârmă, în speţă integrarea în UE, ştie că poate conta pe un sprijin occidental puternic". Or, după cum notează cotidianul, făcând aluzie la scandalul politic german legat de liberalizarea abuzivă a vizelor de intrare în Germania în care e implicat ministerul federal de externe şi ambasada Berlinului de la Kiev, această susţinere apuseană acordată lui Iuşcenko implică şi un regim mai permisiv de călătorie în occident.

Die Welt din Berlin regretă suprapunerea vizitei liderului de la Kiev peste scandalul politic german declanşat de vizele acordate ilegal unor ucrainieni la începutul anilor 2.000. Iuşcenko n-are desigur nici o vină, scrie ziarul berlinez, elogiind decizia germană de i a se face preşedintelui ucrainean onoarea de a fi invitat să vorbească în parlament. "O onoare care scoate în evidenţă cât de importantă a devenit între timp Ucraina pentru Berlin, după o lungă perioadă de dezinteres german. Revoluţia de catifea”, mai relevă Die Welt, ”a schimbat radical această situaţie”, demonstrând că Germania nu mai poate ignora Ucraina. Şi ziarul conchide: "Iuşcenko are dreptate. Locul ţării sale este în UE. Or, cei mai mulţi oameni politici germani au evitat chiar şi să se gândească la această posibilitate. Nu puţini se tem şi azi de vastele întinderi ucrainiene, dar şi de ruşii care-şi joacă muşchii în culise, considerându-se în continuare patronii Ucrainei. Această ţară are nevoie de o perspectivă de cooptare în UE, chiar dacă aderarea ei nu se va putea produce decât peste decenii. Exclusă nu poate fi, devreme ce i s-au făcut promisiuni până şi Turciei neeuropene.

Kieler Nachrichten îl critică pe "ucenicul vrăjitor Schroeder, întrucât cancelarul ar fi dat drumul în peisaj unor năluci de care nu mai scapă", favorizând atât de hotărât tot mai ampla extindere spre est a Uniunii. "Edificatoare sunt formulările pe cât de moi pe atât de voalate, cu care cancelarul a încercat ieri să contracareze dorinţa Ucrainei de a adera. Ar fi fost mai onest să i se spună preşedintelui ucrainean clar şi deschis adevărul, şi-anume că de la revoluţia paşnică la aderare drumul va fi foarte lung, mai afirmă cotidianul din Kiel.

In răstimp alţi editorialişti se ocupă de tentativele cancelarului de a scăpa din încurcătura în care a ajuns din pricina şomajului fără precedent din Germania. Spre a ieşi din defensivă, Schroeder a acceptat invitaţia opoziţiei de centru-dreapta de a dezbate împreună posibilitatea unei ieşiri din criză, informează Stuttgarter Zeitung.

Cotidianele britanice se ocupă de altă de criză, şi-anume de cea a Armatei Republicane Irlandeze, după ce organizaţia subversivă catolică din Irlanda de Nord a propus să-şi ucidă doi membri implicaţi în înjunghierea unui om nevinovat, spre a evita traducerea în justiţie a asasinilor. The Times scoate în evidenţă magnitudinea acestei crize, în timp ce ziarul de stânga londonez The Independent e de părere că fioarasa ofertă dovedeşte că organozaţia militară catolică şi-a pierdut simţul tactic dacă e în stare să avanseze asemenea porpuneri.

Alte ziare continuă să analizeze consecinţele asasinării fostului preşedinte cecen Mashadov. Salzburger Nachrichten crede că eliminarea liderului rebel cecen constituie o lovitură grea aplicată speranţelor de pace în Caucaz, în timp ce Suedeutsche Zeitung din Muenchen califică lichidarea lui Mashadov drept "o victorie a la Pirus", a preşedintelui rus Putin