Lupta pentru putere şi pionii slugarnici

Luni de zile Puterea a încercat să-şi adjudece preşedinţia Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin modificarea regulamentelor celor două camere. Însă conducerea PSD a găsit de fiecare dată o serie de tertipuri prin care a reuşit să blocheze acest demers pînă în urmă cu o lună. Nici acum subiectul nu este închis, întrucît se aşteaptă decizia Curţii Constituţionale unde majoritatea judecătorilor sînt clienţi ai fostei puteri.

Dar mult mai frecvente şi mai vizibile sînt tensiunile din interiorul coaliţiei la guvernare. Deşi cap de listă încă de la începutul anului în topul declaraţiilor de război împotriva aliaţilor, Partidul conservator al lui Dan Voiculescu s-a aşezat acum confortabil în barca puterii, după ce şi-a primit demnităţile şi funcţiile publice dorite. Însă între democraţi şi liberali, tensiunile şi chiar conflictele s-au adîncit odată cu refuzul premierului Tăriceanu de a demisiona, pentru ca în felul acesta să poată fi demarate procedurile pentru alegeri anticipate. Jocul de glezne al primului ministru, la vremea respectivă, a demonstrat clar că poziţia sa de lider al Partidului liberal nu este deloc consolidată, şi că susţinerea sa printre colegii de partid se datorează în mare parte doar faptului că este şeful guvernului. Altfel spus, că este cel care poate oferi funcţii şi demnităţi executive colegilor liberali în schimbul susţinerii în cadrul partidului.

Diferenţa dintre premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu este aceea că primul a ajuns în fruntea liberalilor într-o situaţie conjuncturală, în urma bolii subite şi misterioase a lui Theodor Stolojan, pe cînd Traian Băsescu şi-a creat de-a lungul anilor o autoritate incontestabilă în Partidul Democrat, pe care o are şi în momentul de faţă, deşi formal preşedintele nu mai este purtător de carnet de membru de partid.

Divergenţele dintre cele două palate, Cotroceni şi Victoria, exprimă în fapt o realitate foarte simplă: fiecare dintre cei doi lideri consumă energii uriaşe pentru a-şi aduce partidul pe care îl reprezintă în prim-planul vieţii politice. Este un lucru ştiut că Partidul Democrat se află în toate sondajele de opinie mult înaintea Partidului Naţional Liberal, şi asta de bună seamă numai datorită locomotivei Băsescu de la Cotroceni. Planul de creştere al Partidului Democrat este fără doar şi poate unul pe termen lung, de vreme ce nimeni din partid nu mişcă în front, atunci cînd preşedintele îşi transmite mesajele.

Faptul că preşedintele Traian Băsescu nu a schimbat nici pînă acum şefii serviciilor secrete, precum şi pe procurorul general, schimbări cerute insistent de liberali, indică fără dubiu că şeful statului este conştient de pîrghiile neconvenţionale ale puterii pe care le are la îndemînă. Băsescu ştie foarte bine că slugărnicia unor astfel de indivizi poate fi mult mai eficientă în lupta cu adversarii săi politici decît dacă s-ar înconjura de oameni oneşti, aflaţi în afara jocurilor politice. Asta, admiţînd că există şi astfel de oameni care să fie puşi în fruntea serviciilor secrete, a Parchetului general, etc.

Povestea telefonului dat de premierul Tăriceanu procurorului general Ilie Botoş în timpul reţinerii lui Dinu Patriciu la parchet este şi aceasta o dovadă că şeful statului se bazează pe oameni slugarnici. Cînd procurorul general l-a sunat pe preşedinte să-l informeze de telefonul buclucaş, acesta ar fi trebuit să-i mulţumească frumos, iar a doua zi să-l destituie. Pentru că nu scrie nicăieri că Procurorul general era obligat să-l informeze pe preşedinte, iar şeful statului a putut vedea de la o poştă că are de-a face cu slugărnicia unui înalt magistrat. Preşedintele Băsescu a preferat să tacă atunci, recunoscînd recent că a ascuns adevărul în folosul unor cauze mai nobile.