Lupte fratricide şi reforme eşuate

Dacă în numărul din această săptămînă al revistei DER SPIEGEL, care apare luni, încă de pe copertă este plasat în dezbatere de astă dată principiul hazardului, ce-i drept în ştiinţă, să nu uităm că în politică mai ales principiul cauzalităţii atîrnă cel mai greu în balanţă. Altfel cum de s-ar fi putut întîmpla ca Oskar Lafontaine, social-democratul stîngist care a aspirat odată la funcţia de cancelar rămînînd un neîmpăcat rival al lui Gerhard Schroder, să fie pe punctul de a-şi face reintrarea pe scena politică ameninţînd poziţia actualului şef al coaliţiei roşu verde exact în momentul în care aceasta pare a fi aruncat peste bord principiile ideologiei de stînga? Nu doar ziarele germane caută explicaţia resurecţiei militantismului a la Lafontaine. Iar reformita de care pare a suferi actuala echipă aflată la guvernare - a afectat într-atît şi sistemul ortografiei germane încît refuzul de a respecta noile reguli face şcoală şi în restul ţărilor germanofone.

Tema majoră a articolelor de fond publicate azi în ziarele germane şi străine rămîne Irakul, lupta împotriva terorismului şi desigur campania electorală americană.

Vizita curajoasă a premierului irakian Ijad Alawi la Nadjad unde miliţiile lui Moktada el Sadr îşi fac de cap, constituie în optica ziarului FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND un act de curaj dar şi demonstraţia - deloc convingătoare din păcate - cum că actualul guvern de tranziţie de la Bagdad ţine Irakul sub control. Or, conchide articolul publicat în marele ziar economic german, cîtă vreme Alawi nu poate rezolva nici o problemă fără ajutorul americanilor el nu scapă nici de renumele de a fi o marionetă a acestora. Iar cine a crezut că transferarea puterii în mîinile unui guvern de tranziţie va aduce cu sine o normalizare a situaţiei în Irak s-a înşelat scrie JUNGE WELT din Berlin, nu fără a atrage atenţia şi asupra extinderii neliniştilor dincolo de triunghiul sunnit - înspre straturile sociale de jos ale şiiţilor, fapt care face foarte probabilă izbucnirea unui război civil împotriva aşa zişilor imperialişti. Aceeaşi publicaţie critică închiderea pe timp de o lună de către actualul guvern irakian a birourilor postului de televiziune Al -Jazeera - măsura dovedind cît de democratic şi pluralist este sistemul introdus în ţara pe care Washingtonul o dorea un far al democraţiei şi libertăţii în lumea arabă.

Cu cît mai greu poate veni de hac guevrnul irakian de tranziţie terorismului intern cu atît mai mare este povara ce apasă pe umerii forţelor de coaliţie , în ocurenţă a Americii. Aceasta nu face deloc o figură suverană în actuala situaţie opinează NEUE OSNABRUCKER ZEITUNG. Iar în lupta împotirva terorismului , nici America nici Marea Britanie nu ar trebui să dea cu barda opinează cotidianul FINANCIAL TIMES pledînd pentru metode mai subtile şi nediscriminatorii la adresa musulmanilor. Cît despre ziarul liberal de stînga THE GUARDIAN acesta regretă că umbra lungă a politicii actualului guvern irakian obnubilează complet tragedia umană a unui război ajuns într-un stadiu în care - după cum notează LA REPUBLICCA - fiecare luptă împotirva fiecăruia.

Lupte fratricide pentru putere - fireşte în sens figurat - se dau şi în sînul partidului social democrat german .Micul Napoleon din landul Saar cum este supranumit Oskar Lafontaine, plasat în fruntea unei noi formaţiuni şi mai la stînga decît social democraţii , ar putea în anul 2006 să prezinte un pericol real pentru partidul mamă scrie HANDELSBLATT. Pentru a nu se ajunge la această situaţie, crede FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG , social democraţii ar trebui totuşi să stea de vorbă cu Lafontaine cu atît mai mult cu cît partidul lor are nevoie de el, cîtă vreme nu există nici un indiciu clar că durele reforme sociale şi de pe piaţa muncii s-ar solda cu o ameliorare a situaţieie conomice şi o reducere a numărului de şomeri. Or, tocmai social democraţii prin reofrmele lor îndoielnice şi prin catastrofala politică informaţională sunt cie care i-au împins pe vechii lor susţinători în braţele lui Lafontaine.

Din Spania EL PAIS explică altfel ascensiunea ambiţiosului Lafontaine:una din problemele social democraţiei europene este veşnicul divorţ între teoreticienii de bună credinţă şi pragmatici.In anii 30 această ruptură s-a soldat cu instalarea la putere a unor regimuri totalitare fie acestea comuniste sau naziste.Urmările sunt cunoscute. Accesele de furie verbală ale lui Lafontaine la adresa lui Schroder, vechiul său rival în acelaşi partid, sunt alarmante, sunt dovada unei lipse de loialitate şi simptomul unei insolenţe intelectuale.Cert este că Lafontaine nu combate criza ci o adînceşte conchide ziarul spaniol. Uneori lucrurile se văd mai bine de departe.

In sfîrşit, germanii recunoscuţi pentru disciplina lor refuză în parte să se supună noilor reguli de ortografie. Dincolo - adică tot în Germania - scrie din răsăritul republicii federale THURINGER ALLGEMEINE există două lumi : cea reală ( a durelor reforme cunoscute sub numele de Hartz IV împotriva cărora est germanii şi-au reluat tradiţionalele demonstraţii de luni, care la vremea lor se îndreptau împotriva comuniştilor aflaţi la putere şi o lume virtuală, cea a reformei otografiei , aceasta din urmă provocînd dispute nu mai puţin aprinse decît cea dintîi.

Astfel - din nou în Germania a eşuat o reformă scrie din Elveţia neutră BASLER ZEITUNG, completînd ideea, citez: "In cauză nu este reforma pensiilor sau a protecţiei mediului, ci a ortografiei în ţările germanofone.Domnii Reich - Ranicki, Enzensberger ,Walser , Muschg, cu toţii aflaţi la vîrsta senectuţii au respins victorios această reformă exact cînd ea era pe cale de a se fi instituit.Victoria lor se datorează unei ciudate alianţe de alergie la reforme şi o difuză înstrăinare de problemele acute ale Germaniei şi ale lumii.

Rodica Binder