Lupul şi năravul

Vor avea loc convorbiri directe americano-iraniene? Dat fiind problema irakiană şi pericolul nuclear iranian, care ameninţă nu doar Israelul, Europa şi occidentul în genere, ci şi alte ţări islamice, în primul pe rînd pe cele arabe, din golf, cu o populaţie majoritar sunită, chestiunea suscită atenţie pretutindeni. La fel se bucură de maxim interes contactele dintre şiiţii iranieni şi arabii suniţi. Întîlnirea iraniano-saudită la vîrf de sîmbătă continuă să fie intens mediatizată.

Preşedintele Iranului, Mahmud Ahamdinedjad, şi regele saudit Abdullah s-au întîlnit la Riad în ceea ce s-a perceput drept un summit al rivalilor regionali, doldora de bani şi de petrol, din lumea islamică.

Arabia Saudită, o ţară sunită, e percepută ca principalul aliat musulman al SUA în Orientul Apropiat. Iranul e considerat, dimpotrivă, alături de reţeaua teroristă Al Quaida, ca fiind principalul duşman al Americii, atît în Irak, cît şi dincolo de Golful Persic.

Concomitent, ambiţiile nucleare şi hegemoniale ale regimului fundamentalist-islamic de la Teheran au provocat o amplă îngrijorare şi în rîndul ţărilor arabe vecine, care se tem de crescînda influenţă exercitată de iranieni asupra minorităţilor şiite din regiune. Saudiţii s-au arătat nu odată îngrijoraţi că, prin intermediul grupării teroriste Hamas, iranienii controlează şi scindează lumea palestiniană, folosindu-se de ea după bunul lor plac. Iar cu sprijinul grupării şiite Hizbolah, Teheranul gestionează, în parte cel puţin, afacerile interne ale Libanului. In fine, SUA le reproşează iranienilor masivul amestec în treburile irakiene, exportul de arme şi instigarea la rebeliune între Eufrat şi Tigru.

Pe acest fundal a avut loc summitul iraniano-saudit. Preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinedjad a fost primit de regele saudit Abdullah la Raiad, unde cei doi lideri s-au întreţinut îndelung despre rfocarele de criză din regiune. Formal, cei doi au lansat un mesaj al "unirii frăţeşi". După o veche tradiţie orientală, afişata împăcare s-a întemeiat pe discursuri metaforice, prin forţa lucrurilor prea puţin precise, despre prezumtivi "duşmani" ai ambelor naţiuni, care încearcă să dezbine lumea musulmană şi în faţa cărora trebuie demonstrată unitatea islamică. Nu e un secret cum trebuie înţeles acest limbaj codat şi cine sunt aceşti prezumtivi duşmani, neidentificaţi în clar. E vorba de SUA şi de Israel.

Or, toate aceste semnale şi mesaje de împăcare lansate la Riad nu modifică esenţa conflictului dintre Iran şi Asrabia Saudită. Pentru a contracara influenţa iraniană, saudţii au organizat medierea de la Mecca dintre grupările palestiniene rivale, Hamas şi Fatah. In acelaşi scop, Riadul încearcă din răsputeri să dea o mînă de ajutor minorităţii sunite din Irak şi să susţină guvernul libanez al lui Fuad Siniora.

Date fiind gravitatea litigiului şi amploarea rivalităţii regionale şi globale şiito-sunite şi deci iraniano-saudite cum se explică oare această nouă versiune islamică a pupatului „pieţii Endependenţi” performată la Riad?

Cauza ei trebuie căutată de bunăseamă în ceea ce Arabia Saudită consideră a fi o alarmantă fază de slăbiciune prin care trec în prezent, SUA. Autorităţile de la Riad doresc să se asigure că, în cazul unui grav eşec american şi occidental, materializat printr-o retragere intempestivă din Irak a forţelor coaliţiei internaţionale, litigiul civil din această ţară nu va depăşi frontierele Irakului. Considerînd că litigiul e alimentat chiar de către iranieni, saudiţii acţionează odată în plus conform principiului capul plecat sabia nu-l taie. Acest mod de a se raporta la problemele regionale prin pliefrea în faţa şantajului are o lungă tradiţie în Arabia Saudită, care nu odată a finanţat generos partide şi grupări extremiste precum şi diverse mişcări teroriste. Oficial, saudiţii au sistat această practică din pricina revoltei de proporţii pe care a provocat-o în America de după atentatele de la 11 septembrie 2001. Bună parte din presă s-a întrebat atunci de ce majoritatea celor ce s-au propulsat la bordul unor avioane de pasageri în turnurile gemene din New York şi în clădirea Pentagonului provenea din Arabia Saudită. De atunci au trecut însă nişte ani şi apă multă pe Eufrat şi Tigru. După întrevederea regelui Abdulah cu negaţionistul Holocaustului, Mahmud Ahmadinedjad, nu puţini observatori occidentali se vor întreba dacă nu cumva se verifică odată în plus proverbul, potrivit căruia lupul îşi mai schimbă părul, dar năravul ba.