Lustratia in Bulgaria

Liberul acces la dosarele fostei securităţi care privesc persoane publice poate avea, opţional sau simultan, două efecte: în primul rând, populaţia este informată asupra trecutului acestora. În al doilea rând: pe baza unei legi a lustraţiei, persoanele respective pot fi declarate inapte de a ocupa o anumită funcţie publică. Parlamentarul Metodi Andreev, fost şef al Comisiei la sfârşitul anilor 90, trasează în linii mari situaţia din mai multe ţări ale Europei Centrale şi de Est.

„Este bine ştiut că în Germania au fost adoptate numeroase măsuri de lustraţie. Şi în Cehia au fost instituite legi, care interzic accesul la poziţii cheie în aparatul de stat pentru foşti colaboratori ai Securităţii. Sub fraţii Kacsynski, acest subiect a căpătat o importanţă majoră în Polonia. În ultima vreme, lustraţia poloneză s-a concentrat mai ales asupra reţelelor serviciilor secrete cu fosta KGB. În România se ocupă un Consiliu de această problemă, iar viaţa publică este protejată în mare măsură de scandaluri cu fond securist. Numai în Bulgaria nu există până în prezent consecinţe legale pentru foşti colaboratori ai serviciilor secrete comuniste”, spune Andreev.

Şi în Ungaria şi statele baltice au fost adoptate legi ale lustraţiei după căderea regimurilor comuniste. Dar indiferent de rigoarea legilor respective, în fostul bloc comunist apar aceleaşi întrebări: Care este cercul de persoane care trebuie supus procesului de lustraţie? Şi care ar trebui să fie consecinţele? Un alt punct divergent este separaţia dintre colaboratorii serviciilor secrete interne, adică ai poliţiei politice, şi cei care au fost în slujba serviciilor de informaţii externe, adică ai spionajului. Accesul liber la dosarele serviciilor externe poate afecta interesele naţionale, susţin unii demnitari de la Sofia.

„Ei periclitează bunele relaţii cu noii parteneri. Astfel de oameni instituie o atmosferă de neîncredere, pentru că, în fond, Bulgaria ar trebui să preia sistemul de valori occidental, dat fiind statutul său de membru în UE şi NATO. Nu este numai imoral, este pur şi simplu o prostie, ca tocmai unii care luptau împotriva imperialismului să fie trimişi ca diplomaţi în vest. În plus, se mai pune şi problema colaborării acestora cu fostele servicii secrete sovietice”, avertizează Andreev.

O întrebare care a provocat de altfel îngrijorare şi la Bruxelles odată cu extinderea NATO şi a UE către estul continentului. Pentru că pericolul unor agenţi dubli, sau a unora şantajabili care să faciliteze accesul Moscovei la informaţii sensibile nu este de subestimat.

Cât priveşte politica internă a fostelor ţări comuniste se mai pune problema: este oare acceptabil ca un stat să fie guvernat de persoane care au încălcat legile altor state în calitate de spioni, sau care au acţionat dincolo de preceptele moralităţii în propria ţară? Însuşi conceptul de stat de drept şi convingerea că politicienii nu trebuie să depăşească anumite graniţe etice sunt puse la îndoială în acest caz. Preşedintele bulgar, Georgi Parvanov, este cel mai bun exemplu, crede Metodi Andreev: un fost spion, actual preşedinte.

„Este singurul şef de stat din Europa care a colaborat cu fosta Securitate. Dacă ar fi fost o persoană cu conştiinţă şi moralitate, s-ar fi retras demult”.

În ţări cu tradiţie democratică nu este însă neobişnuit ca politicieni de rang înalt să fi avut un trecut în serviciile secrete. Fostul preşedinte american, George Bush Senior, a fost şef al CIA, Klaus Kinkel în Germania, fost ministru de externe şi înainte şef al serviciilor de informaţii, şi alţii... Dar cetăţenii tinerelor democraţii sunt convinşi că o colaborare cu fostele structuri comuniste are cu totul alte dimensiuni. Şi la fel de convins afirmă că persoane care s-au decis pentru o asemenea colaborare, nu au ce căuta astăzi într-o funcţie publică.