Mînie în lumea musulmană în pofida regretelor exprimate de papă

Prin luarea de poziţie clară a papei Benedict al XVI-lea că nu a intenţionat în discursul ţinut cu prilejul vizitei în Germania în nici un caz să-i jicnească pe musulmani, ci dimpotrivă să încurajeze dialogul şi să îndemne la respect reciproc şi prin exprimarea regretului profund pentru reacţiile stîrnite în lumea musulmană, papa a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a calma tensiunile puternice dintre lumea islamică şi Occident. Papa a precizat cît se poate de limpede, că afirmaţiile lui nu au fost făcute în sensul înţeles la Istanbul, Islamabad, Teheran şi altundeva. El însuşi a dat o declaraţie publică, nelăsînd lucrurile pe seama purtătorului de cuvînt al Vaticanului. Noua ceartă dintre lumea islamică şi Occidentul creştin ar trebui astfel să înceteze.Si totuşi şi astăzi mînia şi indignarea continuă să tulbure lumea musulmană, papa fiind somat să-şi ceară scuze. Papa nu a prezentat scuze formale,iar pentru dezamorsarea crizei a decis să treacă la o ofensivă dimploamtică.Amabsadorii Vaticanului în ţările musulmane au fost însărcinaţi să facă cunoscut textul netrunchiat din cuvîntarea papei.

Era de aşteptat însă ca afirmaţiile papei să nu găsească înţelegere şi să provoace iritare şi mînie în ţările musulmane. Chiar dacă suveranul pontif a folosit un citat din secolul al XIV-lea ,el trebuia să ştie că acel conţinut nu putea fi acceptat . Papa a fost prost sfătuit, atunci cînd a ales citatul din împăratul bizantin Manuel Paleologu în dialog cu un înţelept persan, în care îi spunea că profetul Mahomed nu a adus nimic bun, ci doar fapte inumane, pentru că a acceptat ca religia să fie impusă prin forţa sabiei. Papa a stabilit în discursul ţinut la Regensburg săptămîna trecută o legătură implicită între islam şi violenţă, făcînd referire la jihadd, războiul sfînt.

Dar nici cei care s-au avîntat imediat în proteste oficiale, cerîndu-i papei să-şi prezinte imediat scuze nu au fost bine sfătuiţi. Cercul celor jicniţi a fost de data aceasta mai mare decît deobicei, pentru a pune din nou accentul pe aroganţa Occidentului faţă de Islam. De aceea a fost atît de important ca papa să clarifice situaţia. Ar fi bine ca cele două părţi să vadă lucrurile în acest fel, mai ales protagoniştii luptei dintre culturi din ambele tabere, care nu caută dialogul, înţelegerea şi compromisul, ci dezordinea adeversităţii. Ar fi bine ca în sfîrşit acum cu ajutorul bisericii din această adversitate să se ajungă la dialog. Aprecierile eronate de ambele părţi durează ,după cum ne arată citatul folosit de papă de sute de ani. Si din acest motiv a curs atîta sînge de ambele părţi şi mereu sub haină religioasă, chiar şi atunci cînd faptele s-au aflat în crasă contradicţie cu credinţa adevărată. Pentru reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt, aşa cum îl consideră catoliciii pe papă, declaraţia sa publică de ieri şi exprimarea regretului au depăşit aşteptările. Nu a fost o cădere în genunchi, aşa cum s-a pretins ,ci un semn de deschidere, un semnal către ceilalţi să facă la fel ca şi papa: să schimbe atitudinea arogantă şi intoleranţa cu omenia, modestia şi cumpătarea şi să facă de data aceasta paşii necesari pentru a calma spiritele şi valul de indignare.