Măştile nesupunerii şi furia Kremlinului

Consecinţele penale ale protestelor de tip „occupy” împotriva atotputerniciei pieţelor financiare şi băncilor sunt însă cu totul benigne în comparaţie cu condamnarea la doi ani închisoare, sub acuzaţia de huliganism şi incitare la ură religioasă, a trei tinere punkiste din formaţia Pussy Riot, pentru că au fluierat în biserică, rugîndu-se Maicii Domnului, în stil propriu, într-o catedrală moscovită, ca Putin să fie alungat de la putere.

În lunile care s-au scurs de la provocatorul hapenning sau performance, devenit un act penal în ochii Kremlinului şi ai Bisericii, şi pînă la pronunţarea sentinţei, cele trei protestatare şi măştile lor colorate au făcut şcoală şi dincolo de frontierele Rusiei.

Translaţia formelor de expresie a frondei politice, din registrul real în cel simbolic, a fost extrem de rapidă. În mai multe metropole europene, mai cu seamă din ţările foste comuniste, grupuri de militanţi pentru drepturile omului, libertatea de expresie, democraţie, au preluat „costumaţia” celor trei punkiste ruse.

De altfel, formaţia Pussy Riot are la activ acţiuni mult mai iconoclaste, mai incitante şi provocatoare la prima vedere decît rugăciunea din Catedrala Mîntuirii Domnului.

Membrii formaţiei au protestat împotriva exploatării omului în „turbocalitalism”, aruncînd cu pisici vii într-o filială McDonald’s. În metroul moscovit au făcut un parastas în memoria artistului conceptualist Dimitri Prigow. La alegerile prezidenţiale din 2008, cinci perechi de artişti au pătruns în muzeul de ştiinţe naturale şi au făcut sex, intenţionînd prin aceasta să atragă atenţia asupra numărului mare de violuri comise în Rusia. În 2010 au desenat un penis uriaş pe unul din podurile mobile din Sankt Petersburg, în faţa birourilor serviciilor secrete FSB.

În interpretarea justiţiei ruse, aceste acţiuni trec drept acte de huliganism. In concepţia membrilor formaţiei ca şi a simpatizanţilor acestora, ar fi vorba de artă angajată politic.

Or, tocmai acest angajament politic la care s-a adăugat componenta religioasă a acţiunii, au iritat la culme Kremlinul şi Patriarhia rusă, au stîrnit reacţii contradictorii în opinia publică şi noi valuri de proteste.

Chiar în sînul opoziţiei, susţinerea modului în care Nadejda Tolokonikova, Ecaterina Samutsevici şi Maria Alekhina au găsit de cuviinţă să se roage pentru ca Putin să părăsească Kremlinul, nu a fost unanim apreciat. Numeroşi creştini ortodocşi, ostili lui Putin, s-au simţit răniţi în convingerile lor religioase.

Intelectuali şi artişti s-au întrebat cît de şocantă are voie să fie arta, cît de departe poate merge libertatea de expresie artistică? Cunoscutul regizor Nikita Mihalkov a luat sarcastic peste picior acţiunea celor trei punkiste, romanciera Liudmila Ulitzkaja a redactat în schimb o pledoarie pentru proces, căreia totuşi, avocatul apărării nu i-a mai dat citire. Filozoful Slavoj Zizek consideră că adevărata blasfemie este reacţia statului la rugăciunea neortodoxă, colegul său Boris Groys avansează, într-o argumentaţie sofisticată, ideea că adevărata performanţă estetică nu este prestaţia celor trei femei în catedrală ci imaginile video care circulă în internet.

În ziua pronunţării sentinţei, la protestele care au avut loc în faţa tribunalului a participat şi campionul mondial de şah Garry Kasparov. Ulterior acesta a fost arestat şi acuzat că ar fi muşcat un poliţist de ureche, în timpul ciocnirilor demnostranţilor cu forţele de ordine. Campionul sportului minţii, deşi dispune de imaginile video ale nevinovăţiei sale, este pasibil de o o pedeapsă cu cinci ani privaţiune de libertate.

Condamnarea celor trei membre ale formaţiei Pussy Riot a generat proteste internaţionale, obligîndu-l pe şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov să intervină şi să solicite evitarea declanşării unui acces de isterie, semnalînd că există încă posibilitatea unui recurs de care avocaţii vor şi face uz.

În fine, hackerii au protestat şi ei în felul lor împotriva samavolniciei justiţiei ruse, supunînd site-ul tribunalului la un atac cibernetic, confirmat de autorităţi.

Cert este că nici una din reacţiile de solidarizare cu cele mai proaspete victime ale justiţiei ruse nu determină Kremlinul să devieze de la linia politică dură adoptată împotriva nesupuşilor. Poliţia este pornită deja pe urmele celorlalţi membri ai formaţiei.