Mărturia unui copil afgan: "Mi-au prins o bombă la brâu şi mi-au spus că e o jucărie"

"Mi-au prins o bombă la brâu şi mi-ai spus că este o jucărie. Mi-au spus: Cum vezi soldaţii, să faci legătura între cabluri", îşi aminteşte Nasibullah. Avea nouă ani când talibanii au vrut să-i curme viaţa, înainte ca aceasta să fi început. În ziua în care a fost răpit ieşise la joacă în oraşul său natal, Kandahar (sudul Afganistanului).

L-au ţinut închis şi au început să-l pregătească pentru viitoarea lui "misiune". Mai toţi copiii sunt atraşi în acest joc murdar cu jucării, promisiuni şi bani. Nasibullah a avut noroc: înainte de a-şi duce la bun sfârşit acţiunea, l-a prins Poliţia. În detenţie a petrecut 20 de zile după care a fost redat familiei.

Alţi băieţi afgani, dispuşi să-şi sacrifice viaţa în acelaşi mod, au ajuns la închisoare. Spre deosebire de Nasibullah, mulţi au au fost dispuşi să moară. În vara anului 2011, preşedintele Hamid Karsai a graţiat mai mulţi copii trimişi după gratii în urma unor tentative de atentat.

Influenţabili şi uşor de manipulat

Înainte ca talibanii să înceapă să-i folosească pe copii la atentate, minorii erau recrutaţi în armată. "Încă din timpul războiului împotriva Uniunii Sovietice aceştia erau chemaţi la oaste, să ia parte la Jihad.

O propagandă care şi acum îi impresionează pe adolescenţi şi tineri. Pot fi atât de uşor manipulaţi încât singuri se oferă să participe la război. Nici măcar părinţii nu ştiu ce fac", afirmă generalul Atiquallah Amarkhel, fost comandant al trupelor afgane.

Pentru talibani, micii atentatori reprezintă nu numai un instrument de luptă perfect, ci şi un factor important în războiul psihologic din Afganistan.

"Prin comiterea atentatelor sinucigaşe se urmăreşte o demoralizare a inamicului. Efectele acestor acţiuni asupra psihicului soldaţilor străini sunt devastatoare. Nu este o luptă deschisă, ci un război de gherilă. Talibanii vor să-şi intimideze adversarii prin orice mijloace", adaugă Amarkhel.

Victimele sărăciei

Sărăcia este unul din factorii care uşurează eforturile talibanilor de a-şi face rost de luptători pregătiţi să moară. Copiii sunt ademeniţi cu sume generoase în schimbul îndeplinirii misiunilor sinucigaşe. Aceştia nu se gândesc nici la moartea celor din jur, nici la propria moarte - susţine Azizudin Hemat, şeful departamentului de consiliere psihologică din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică de la Kabul.

"În multe cazuri, copiii care comit aceste atentate provin din familii cu o educaţie religioasă severă. Sunt învăţaţi de mici să se roage şi să respecte ritualurile. De aceea sunt foarte uşor de recrutat", adaugă Hemat.

Nasibullah se numără printre cei care au scăpat cu viaţă. "L-am căutat peste tot (...) timp de 72 de zile", povesteşte tatăl băiatului. Familia se bucură să-l aibă din nou aproape şi speră că situaţia în Kandahar se va îmbunătăţi. Chiar dacă, în continuare, pericolul îi pândeşte la tot pasul, nimeni nu-şi poate creşte copiii într-o cuşcă.

Autori: Waslat Hasrat-Nazimi, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder