Măsuri de prevenire a legionelozei

„Legioneloza“ sau „maladia legionarilor“ a fost descrisă pentru prima dată în 1976. Atunci s-au întrunit 4400 de veterani de război americani din asociaţia „American Legion“ într-un hotel din Philadelphia. Trei zile mai târziu, la parada de închidere a festivităţilor lipseau 180 de camarazi; ei zăceau în pat cu febră, tuse, dureri toracice, diaree. Dintre aceştia, 29 nu au supravieţuit epidemiei declanşate din senin şi pe care medicii nu o puteau explica. Afecţiunea îşi datorează numele acestei împrejurări, la fel ca şi agentul patogen care o provoacă: „Legionella pneumophila“, identificat câteva luni mai târziu de microbiologul Joseph MacDade. Acesta a presupus că pe o anumită cale bacteriile au ajuns din apa de la duş în plămânul pacienţilor. Biologul american a stabilit astfel că infectarea are loc prin inhalarea picăturilor fine de apă. În conductele de apă, germenii se înmulţesc la temperaturi cuprinse între 30° şi 45°. Ajunse în plămâni, ele provoacă o inflamaţie, care sfârşeşte în 15 până la 20 % din cazuri cu moartea pacientului. Aceleaşi bacterii mai provoacă şi o altă boală - „febra Pontiac“ - cu o evoluţie mult mai blândă, simptomele semănând cu cele gripale, şi fără să fie atacaţi plămânii.

Bacteriile în formă de bastonaş se află peste tot pe glob şi trăiesc în mediu umed. În condiţii favorabile, ele se înmulţesc exploziv, ceea ce a determinat autorităţile germane răspunzătoare de problema alimentării cu apă să stabilească un set de măsuri pentru a reduce cât mai mult riscul contaminării cu legionele. Instalatorii trebuie să asigure ca ţevile să nu aibă capete în care apa stagnează şi să nu aibă ramificaţii inutile. Apa stătută din ţevile puţin folosite constituie mediu ideal pentru bacterii. Dimpotrivă, conductele din gospodăriile particulare, prin care curge mereu apă, nu oferă condiţii prielnice înmulţirii acestora. La întoarcerea din vacanţă, trebuie lăsată să curgă apă foarte fierbinte, dat fiind că bacteriile nu rezistă peste 60°. Cu atât mai mult se impune această măsură la hotelurile care sunt deschise doar în sezonul de vară.

Drama de la Philadelphia nu a rămas un caz izolat, în ciuda informaţiilor pe care le au acum cei ce folosesc instalaţiile de apă. În 1999 au fost semnalate cazuri de legioneloză în Olanda, în 2001 în Spania, ambele cu victime. În vara anului 2004, hotelul Ritz din Berlin a trebuit să închidă camere, întrucât au fost depistate bacterii. În acelaşi an, Institutul Robert Koch a semnalat 475 de cazuri de „boală a legionarilor“, aproape jumătate în gospodării particulare. Iar în urmă cu numai două luni, în Spania a avut loc o epidemie, îmbolnăvindu-se 100 de persoane. Cazurile sunt mai frecvente în lunile de vară, întrucât atunci chiar şi apa rece din conducte poate depăşi 30°, temperaturi la care legionelele se înmulţesc. De aceea autorităţile din sectorul alimentării cu apă recomandă sisteme cât mai bune de izolare a conductelor.