Măsuri de protecţie împotriva inundaţiilor

Specialiştii sunt de părere că inundaţii de amploarea celor care au avut loc în Germania în august 2002 apar o dată la 200 de ani. Landurile afectate, Saxonia în cel mai înalt grad, nu au fost pregătite pentru o astfel de catastrofă. După dezastrul de atunci au fost, însă, trase învăţăminte. A fost întocmit un plan de protecţie împotriva inundaţiilor, în valoare de 25 de milioane de euro. Trebuia realizat un studiu al tuturor cursurilor de ape din Land, din Erzgebirge / Munţii Metaliferi până la Elba. Proiectul prevede ca zonele locuite care nu pot fi asigurate satisfăcător să fie strămutate. În centrul localităţii Weesenstein, unde casele au fost smulse de ape, nu se va mai construi. Familia care a trăit atunci o noapte de coşmar pe zidul rămas în mijlocul apelor ameninţătoare a primit despăgubiri şi şi-a construit casă într-o localitate învecinată, mai la deal.

Administraţia stăvilarelor din Landul Saxonia a întocmit un studiu privind 50 de locuri potenţiale pentru bazine de reţinere. Astfel, începând din februarie 2006, bazinul din Lauenstein în Munţii Metaliferi va putea prelua 5 milioane de metri cubi de apă, care altminteri s-ar rostogoli în vale, făcând să se reverse din nou dramatic râul Müglitz. Alte bazine de reţinere vor fi terminate în anii următori. Pentru prevenirea unor inundaţii catastrofale ele ar fi suficiente; nu, însă, şi în cazul unui potop de proporţiile celui din anul 2002. Dar chiar şi într-un astfel de caz aproape inimaginabil, ele ar reţine cel puţin o parte din volumul uriaş al maselor de apă şi distrugerile din aval ar fi diminuate.

Pentru fluviul Elba, Administraţia saxonă pentru protecţia împotriva inundaţiilor prevede suplimentar „poldere”. Este numele dat în Olanda unor porţiuni joase de uscat smulse mării sau unui lac maritim prin îndiguire şi drenare. Aceste câmpii menite să preia o parte din masele de apă ale unui fluviu, aşadar inundate intenţionat, sunt deja folosite în cazul Rinului, de exemplu la Konstanz. Calamitate pot fi doar culturile agricole; pentru recolta pierdută, ţăranii primesc despăgubiri, dar pierderile rămân astfel în graniţe acceptabile. Dacă în câţiva ani cel mai mare din aceste poldere va fi inundat, el va prelua fluviului Elba 29 de milioane de metri cubi de apă, făcând să scadă nivelul apelor crescute cu 20 cm, ceea ce poate fi hotărâtor pentru salvarea unui dig ameninţat.

În Landul învecinat, Saxonia-Anhalt, s-au alocat 65 de milioane de euro pentru formarea unor poldere pe Elba şi Mulde, dar şi pentru o altă metodă tehnică: deplasarea îndiguirilor protectoare la distanţă mai mare de malul râurilor. Apa crescută la inundaţii are în acest fel mai mult loc, nivelul se menţine mai scăzut şi digurile sunt mai puţin solicitate. În pădurea de la Lödderitz, între Dessau şi Magdeburg, începând din 1979 zonă de protecţie a biosferei, există o luncă. Datorită unui stăvilar care o separă de Elba, aceasta nu a mai fost udată de apele fluviului. Acum, pe o lungime de 5 km, stăvilarul va fi reconstruit cu câteva sute de metri mai departe de mal. Măsura este benefică sub un dublu aspect: Elba câştigă 600 ha pe care se poate revărsa în caz de inundaţii, dar şi vechiul zăvoi cu stejari seculari va deveni din nou viabil.

Sub aspect financiar, deplasarea stăvilarelor nu revine foarte costisitoare. Fiind mai departe de mal, nu mai este nevoie ca ele să urmărească şerpuirile râurilor, şi atunci pot fi mai scurte. Iar apoi, digurile vechi trebuie oricum refăcute după standardele actuale. Digurile prevăzute acum cu o secţiune de 300 m sunt, fireşte, mai stabile decât cele vechi, cu secţiune de numai 17 m.

În vara aceasta, multe ţări din Europa - în mod special România, Elveţia - au cunoscut urmările catastrofale ale inundaţiilor: pierderi de vieţi omeneşti şi imense pagube materiale. Germania a fost de data aceasta ocolită de dezastru. Dar oricum, după experienţa nefericită de acum 3 ani, ea este mai bine pregătită pentru o nouă calamitate, oricând posibilă datorită modificărilor climei.