Măsurile antiteroriste ale UE

La 11 martie 2004 s-a produs primul atentat de proporţii în Europa, teroriştii aruncând în aer trenuri la Madrid. Abia atunci UE a promis că va proceda la eficientizarea luptei antiteroriste şi a însărcinat un demnitar să coordoneze eforturile comune ale statelor membre. Anterior, declaraţiile, planurile de acţiune, hârtiile, documentele şi angajamentele se ţinuseră lanţ. Doar transpunerea hotărârilor a întârziat. „Serviciilor secrete naţionale nu le place pur şi simplu să-şi împărtăşească informaţiile”, a regretat coordonatorul euorpean al luptei antiteroriste, Gijs de Vries într-un interviu acordat ziarului britanic Financial Times, imediat după atentatele de la Madrid din martie trecut.

„Pe de altă parte, s-au luat totuşi între timp o serie întreagă de măsuri, care nu pot fi comunicate tuturor”, ne-a spus, Gijes de Vries. Pentru Deutsche Welle, el a precizat că „serviciile secrete nu-şi pot dezvălui secretele în ziare. Dacă nu se produc atentate, nu se vede nimic. Succesele sunt greu depistabile, dar ele există”.

In noiembrie 2004, UE a adoptat aşa-numitul „Program de la Haga”, un plan de acţiune revizuit creat sub imperiul băii de sânge de la Madrid. Acest program stipulează amplificarea schimburilor de ştiri şi de date privind activităţile teroriste, care intră în posesia diverselor servicii secrete. Poliţia europeană europol are misiunea de a colecta aceste informaţii şi de a le analiza. Răspunderea pentru latura operativă a afacerii a continuă să revină însă serviciilor de informaţii naţionale.

La Consiliul European s-a înfiinţat Centrul de studiu şi evaluare a ameninţării teroriste, Gjis de Vries lucrând aici în calitata sa de coorodonator al luptei antiteroriste. Misiunea sa este „de a ajuta ţările membre să pună în aplicare măsurile pe care le-au anunţat”, după cum s-a exprimat el. Intre timp a intrat în vigoare şi transfrontalierul mandat european de arestare, constituind, potrivit Comisiei Europene, un succes, întrucât a permis din februarie 2005 încoace reţinerea a peste 100 de persoane suspectate de terorism. Ce-i drept n-au putut fi acuzate de săvârşirea de fapte teroriste decât câteva dintre ele, iar în Germania s-a avansat la Curtea Constituţională Federală o plângere împotriva mandatatului de arestare european.

In mai şi-a început activitatea la Varşovia şi un oficiu însărcinat cu ameliorarea pazei graniţelor externe ale UE. Există deja şi reglementări unitare privind acordarea de vize, nu însă şi în domeniul azilului politic şi al imigrărilor. Cu ajutorul unui nou sistem de computere intitulat Schengen II urmează ca informaţiile privind vizele şi datele personale ale călătorilor să poată fi stocate şi să devină mai accesibile autorităţilor poliţieneşti. Incepând din acest an, se pot introduce date biometrice în paşapoarte. Dar schimbul de informaţii cu autorităţile americane privind pasagerii avioanelor cu destinaţia SUA a rămas controversat, constituind frecvent prilej de obiecţii din partea Parlamentului European. In forul de la Strasbourg se manifestă rezerve puternice în legătură cu divulgarea de date putând eventual leza dreptul persoanelor la autodeterminare informaţională.

Cele 5 mari state europene, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia şi Germania au convenit să-şi intensifice cooperarea în domeniul combaterii terorismului, al politicii de imigrare şi al acordării de vize. Deşi grupul celor 5 nu operează în cadrul acordurilor europene, ţările participante speră ca exemplul lor să accelereze procesele de regulă greoaie din cadrul Uniunii Europene. Cu toate acestea, ministrul german de interne a avertizat faţă de orice speranţe exagerate legate de UE: „Ştim că teroriştii îşi aleg ţeluri moi pentru a-şi desfăşura activităţile asasine. Or, noi nu putem proteja toate ţintele moi din Uniune, toate trenurile, birourile sau discotecile. Ar fi de-a dreptul imposibil”, a admis Schily.

O dispoziţie a UE din februarie stipulează secarea surselor de finanţare ale terorismului prin îngheţarea conturilor suspecţilor, şi sechestarea averilor celor condamnaţi, dar ea n-a fost încă transpusă de statele membre. Controversată rămâne şi stocarea datelor obţinute din interceptarea convorbirilor telefonice sau a comunicaţiilor prin Internet. Unele guverne de stânga, precum cel de la Berlin se opun, ca şi dicverse organizaţii nonguvernamentale strângerii nelimitate de informaţii care ar putea restrânge drepturile civice. La rândul lor SUA nu încetează să critice Uniunea Europeană pentru că nu face destul întru combaterea terorismului. Şi Israelul regretă bunăoară nu numai contactele europene întreţinute cu organizaţii aflate pe lista europeană a grupărilor teroriste – precum formaţiunea islamistă Hamas, ci în special absenţa de pe acestă listă a organizaţiei fundamentaliste şiite Hizbolah, susţinută de Iran şi de Siria.