Magistraţii cer reformarea profundă a Justiţiei

Este a doua tentativă a Asociaţiei Magistraţilor, pentru că prima a eşuat. Judecătoarea Viorica Costiniu a formulase în numele colegilor ei un amendament potrivit căruia CSM preia întreaga activitate de administrare bugetară în cadrul Justiţiei. Amendamentul a fost susţinut în comisia juridică a Camerei Deputaţilor de Szekely Erwin, deputat UDMR.

Comisia a respins amendamentul, preferînd varianta propusă de guvern şi care conferă ministerului de Justiţiei prerogative lărgite în materie bugetară. Bugetul curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor va fi gestionat în continuare de Ministerul Justiţiei, şi nu de către Consiliu.

De această dată clujenii au iniţiat o lista de semnături invitîndu-i pe toţi magistraţii să-şi exprime adeziunea. Mulţi dintre ei, a dezvăluit judecătorul clujean Cristi Danileţ, s-au temut să semneze, cu toate că au fost de părere că apelul are o mare îndreptăţire. Chiar teama lor de a-şi exprima deschis punctele de vedere exprimă situaţia subalternă în care a fost ţinută Justiţia românească în ultimii ani. Este grăitor că lista magistraţilor clujeni conţine pînă acum abia 30 şi ceva de semnături, cu toate că un sondaj de opinie realizat printre magistraţi, în condiţii de anonimat de această dată, arată ca 81% dintre ei sînt de părere că Justiţia nu este independentă.

Raportul dintre Justiţie şi politică este esenţial pentru definirea unei democraţii. De aceea, chiar dacă acest lucru nu este evident pentru toată lumea, în aceste săptămîni se dezbate şi se decide un subiect fundamental pentru calitatea vieţii publice din România. Aşa cum legea de organizare judecătorească din 1992 a subordonat Justiţia pentru mai bine de un deceniu partidelor politice aflate la putere, tot aşa legile care se dezbat acum vor defini pentru următorii ani calitatea actului de justiţie. Este vorba mai ales de legea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru care România a primit asistenţă de specialitate şi bani din partea Uniunii Europene şi în special din partea Germaniei.

O expertiză bună în domeniu se găseşte însă şi în ţară, dar ea este de obicei ignorată. O dovadă sînt criticile numeroase la adresa actualei organizări judiciare, formulate deopotrivă de magistraţi şi de jurişti independenţi. Chiar la sfîrşitul săptămînii trecute, în cadrul unei reuniuni internaţionale organizate la Bucureşti, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Paul Florea a cerut o mai clară separare a puterilor în stat. În opinia sa şi a multor magistraţi din România actualul proiect al CSM, continuă să amestece prerogativele Executivului cu cele ale Justiţiei. Riguros vorbind, faptul că guvernul intenţionează să administreze banii instanţelor judecătoreşti, sugerează că acestea sînt, în subsidiar, considerate componente nedeclarate ale puterii executive.

Desigur, Guvernul argumentează că se pricepe mai bine la administraţie şi că guvernul administrează bugetele instanţelor şi în alte ţări europene. Situaţia României nu este însă comparabilă cu cea a Europei occidentale. În România există o îndelungată tradiţie negativă a subordonării Justiţiei faţă de puterea politică, situaţie care a creat magistraţi clienţi şi reflexe servile. Pentru a schimba toate acestea nu este suficientă o soluţie de import, ci e nevoie de soluţii mai tari, specifice situaţiei româneşti. România nu îşi mai poate permite să repete în 2004 greşeala din 1992.