Mai este dolarul o monedă privilegiată?

De la finele ultimei conflagraţii mondiale, investitorii au privit dolarul american ca pe o monedă sigură, garantată de prestigiul unchiului Sam în lume. În vremuri nefavorabile, investitorii au cumpărat obligaţiuni emise de statul american, aşteptând să treacă turbulenţele. Acum însă, sistemul politico-economic patronat de Washington nu mai pare atât de stabil în ochii unora.

Deşi democraţii şi republicanii au reuşit, în chestiunea bugetului şi a ridicării plafonului datoriei, să ajungă la un compromis în ceasul al 12-lea, incapacitatea de a ajunge mai din timp la o înţelegere a provocat primul "government shutdown", adică incapacitatea adminisraţiei de a-şi plăti o parte din instituţii şi funcţionari publici, din ultimii 17 ani. Republicanii au eşuat până la urmă în încercarea lor, repetată, de a folosi ridicarea plafonului datoriei ca pe un mijloc de presiune pentru a obţine din partea preşedintelui democrat Obama, concesii la alcătuirea bugetului.

Dar ridicarea doar pe termen scurt a plafonului datoriei, în aşa fel încât să existe fonduri până în februarie anul viitor, nu poate fi suficientă pentru înlăturarea primejdiei intrării SUA în incapacitate de plată. Amintim că, în vara anului 2011, numai apariţia la orizont a primejdiei falimentului a determinat agenţiile de rating să reducă bonitatea SUA, pentru prima dată în istoria acestei ţări.

"Nimeni nu ştie ce va urma", afirmă Axel Merk, preşedintele firmei de consultanţă Merk Investments. "Ne-am asumat riscuri cu banca Lehmann Brothers şi aceasta a fost o capcană", a declarat el pentru DW. Dar falimentul acela nu ar fi nimic în comparaţie cu ce s-ar putea petrece dacă SUA vor intra în incapacitate de plată, a mai explicat Merk.

După cel de-al doilea război mondial, SUA, victorioase, au creat o nouă ordine financiară, sprijinită de instituţii liberale cum ar fi Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În acest sistem, dolarul a fost moneda privilegiată, cu o rată de schimb de 35 de dolari uncia de aur pur. Valoarea tuturor celorlalte monede a fost cuplată la cea a dolarului, astfel că moneda americană a devenit una de referinţă la nivel global.

În anii 60 ai secolului trecut, Valery Giscard d'Estaing, ministru francez de Finanţe la acea vreme, a vorbit despre "privilegiul excepţional al dolarului". El se referea la faptul că SUA aveau posibilitatea să împrumute bani în condiţii mult mai avantajoase decât era normal, dat fiind că dolarul ajunsese moneda de referinţă la nivel global.

Barry Eichengreen, autorul volumului " Exorbitant privilege: The Rise and Fall of the Dollar and the Future of the International Monetary System", a explicat pentru DW că firmele şi băncile americane pot acţiona în propria monedă dincolo de graniţele ţărilor, şi asta este deosebit de comod. "SUA au o poliţă de asigurare incorporată: dacă se petrece undeva în lume ceva nefavorabil şi salariile se micşorează, atunci valoarea dolarului creşte. Acesta este mecanismul de amortizare a celor mai grave urmări", a explicat Eichengreen.

Dolarul, a continuat autorul menţionat, are trei calităţi pe care nicio altă monedă nu le are: mărimea, stabilitatea şi lichiditatea. SUA sunt o ţară mare, în care stau la dispoziţie mai mulţi dolari decât alte monede, iar dolarul şi-a menţinut mereu satisfăcător puterea de cumpărare. Prin tradiţie, investitorii apreciază conturile unor state sprijinite de guverne care-şi achită la termen datoriile.

Axel Merk subliniază că SUA "au fost pe vremuri, în general, foarte atente în treburile lor de politici financiare". Dar mai ales lichiditatea fără precedent a dolarului a fost apreciată de investitori, fiindcă, în cazul unei crize, obligaţiunile emise de statul american puteau fi vândute fără probleme şi fără a pierde mult din valoare, a mai declarat el.

Astăzi, susţine preşedintele Merk Investments, factorii responsabili nu mai sunt preocupaţi de asigurarea calităţii. Pe vremuri, Washingtonul a încercat printr-un management financiar rezonabil să asigure o putere ridicată de cumpărare a dolarului. Astăzi, cei care iau deciziile tipăresc, pur şi simplu, mai mulţi bani. Administraţia americană se bizuie de mai multă vreme pe tiparniţa sistemului de bănci private FED, cu rol de bancă centrală, transmiţând implicit celorlalte ţări următorul mesaj: este dolarul nostru şi problema voastră, a spus Merk. Or chiar dacă acest lucru este încă acceptat, ţările afectate vor căuta pe viitor alternative, a adăugat el.

Într-adevăr, unele state au început să-şi diversifice rezerva valutară, din dorinţa de a-şi diminua dependenţa de dolar. Potrivit datelor FMI, 72 la sută din rezerva valutară a lumii era în anul 2001 în dolari. Astăzi, ea a scăzut la 62 la sută.

În plus, FED cumpără lunar obligaţiuni emise de guvernul american în valoare de 85 de miliarde de dolari. Josef Braml, membru al Societăţii Germane pentru Politică Externă (DGAB), a subliniat că FED a ajuns în situaţia de a achiziţiona ea însăşi aceste obligaţiuni, "fiindcă chinezii şi japonezii au decis să nu le mai cumpere".

În contextul crizei evitate la Washington în ultima secundă, "este incredibil ce reacţii timide s-au manifestat până acum", declară Eichengreen. El crede că reţinerea este motivată de încrederea în puterea de discernământ a politicienilor americani. "În Europa şi Asia, nimeni nu crede că politicienii americani sunt nebuni", a declarat el. Lumea refuză, a continuat autorul, să creadă că sistemul politic american este atât de defectuos, "încât politicieni iresponsabili să împingă guvernul spre faliment".

În plus, nu prea există alternativă. Moneda euro se confruntă cu propriile dificultăţi, yenul japonez se depreciază continuu iar renminbi chinezesc încă nu a apucat să se internaţionalizeze. "Dolarul profită în principal de lipsa alternativei", a declarat Eichengreen. Dacă însă blocajul se va repeta în Congres în februarie 2014 şi SUA vor intra în faliment, atunci investitorii îşi vor pierde încrederea în dolar.

"Potenţial, ar fi vorba de o chestiune de amploare, fiindcă va pune sub semnul întrebării stabilitatea dolarului şi lichiditatea pieţii", a declarat autorul, care a subliniat însă că acest risc există "numai potenţial".