Mai există Securitatea ?

Ladislau Csendes a demisionat în ajunul Crăciunului din funcţia de preşedinte al Colegiului CNSAS şi a declarat atunci că ameninţările pe care le-a primit de-a lungul timpului au devenit deja greu de suportat şi că a venit momentul să-şi pună familia la adăpost. El a invocat şi cazul unui avocat al instituţiei care a găsit un glonţ intrat pe fereastra apartamentului său de la etajul 7. Ladislau Csendes a evitat apoi cu mare grijă să mai dea declaraţii de presă, adoptînd o atitudine foarte discretă. Atîta doar că fără o campanie publică curajoasă şi fără sesizarea Parchetului, mărturia sa poate fi pusă cu uşurinţă la îndoială.

Ceea ce vine oarecum în sprijinul său este o altă mărturie mai veche, dar extrem de asemănătoare. Preşedintele Institutului pentru Cercetarea si Condamnarea Comunismului (ICCC), Marius Oprea, a relatat în numeroase rînduri faptul că a fost ameninţat el şi familia sa şi că a decis sa-şi trimită soţia şi copilul în Germania acolo unde speră să fie la adăpost. Marius Oprea a dat de înţeles că ameninţările au trecut de faza verbală, dar pudoarea pesemne l-a împiedicat să intre în amănunte. Cotidianul francez Le Figaro a relatat la rîndul său cazul Oprea, la finele anului trecut, în cadrul unui articol mai larg despre trecutul comunist al României. Dar Marius Oprea păruse şi el că nu doreşte de fapt să facă depoziţii complete, lăsînd mărturia la jumătatea drumului. În mod paradoxal, deşi susţine că este ameninţat, a continuat să se bucure de condiţia integrală de demnitar al statului. El a ocupat într-o vreme şi poziţia de consilier al primului ministru Călin Popescu Tăriceanu şi a condus echipa care a propus o reformă a serviciilor secrete, în dezacord cu preşedintele Traian Băsescu. Marius Oprea nu a facut nici el plîngere la Poliţie sau la Parchet.

Dacă aceste mărturii izolate au fost privite cu relativă circumspecţie, pe măsură ce ele se înmulţesc dobîndesc o mai mare credibilitate.

În absenţa unei noi depoziţii a lui Ladislau Csendes am vorbit cu un alt fost preşedinte al Colegiului CNSAS, Claudiu Secaşiu, un veteran deja al instituţiei şi o persoană care nu ezitase să-şi asume riscuri nici înainte de 1989.

Claudiu Secaşiu ne-a declarat însă că situaţia de acum de la CNSAS „nu are nimic deosebit faţă de cea de acum o lună sau un an sau trei ani, cînd activitatea insituţiei a fost prezentată într-o anumită presă în cele mai întunecate culori cu putinţă“. „Cine devine preşedinte al Colegiului CNSAS, a mai spus el, îşi asumă fireşte şi anumite costuri.“. El a făcut referire şi la presiunile şi ameninţările invocate de alţii, dar a dat impresia că relativizează puţin dramatismul situaţiei. Totuşi fostul preşedinte a evitat să comenteze situaţia personală a colegilor săi sau în particular pe cea a lui Ladislau Csendes. Am reţinut doar sentimentul său că CNSAS este pe mai departe întîmpinat cu multă ostilitate în destule zone ale societăţii.

Dar mai reprezintă CNSAS cu adevărat o ameninţare pentru foştii ofiţeri de Securitate ? E adevărat că în urma unei decizii controversate a Curţii Constituţionale, CNSAS nu mai poate emite rezoluţii cu putere juridică, dar în custodia sa se găsesc pe mai departe multe dosare, care, bine corelate, ar putea aduce dezvăluiri concludente. În orice caz membrii CNSAS par să resimtă în jurul lor o anumită tensiune chiar şi atunci cînd nu se plîng de ameninţări efective.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz