Mai penibil nici că se putea…

Deopotrivă o înfrîngere şi o victorie, de rîs şi de plîns, este istoria din acest an a premiului Quadriga. Ceea ce s-a întîmplat în decursul a doar cîteva zile – de la anunţarea deciziei de a-i acorda şi premierului rus Vladimir Putin distincţia şi pînă la revocarea controversatei hotărîri – ar putea trimite cu gîndul la piesa lui Shakespeare „Cum vă place”. Analogia este însă din start discutabilă şi îndoielnică, dată fiind gravitatea situaţiei create de falsa decizie, de implicaţiile ei chiar în planul unor relaţii bilaterale între state, de îndoielile pe care le aruncă asupra dreptei puteri de judecată a unora din membrii unei asociaţii relativ tinere şi mici dar cu ambiţii mari, ca şi asupra criteriilor şi principiilor care determină opţiunile.

Un certificat de pauperitate politică şi derută morală

De regulă numele laureaţilor sunt anunţate oficial în septembrie. Din ce motiv, în acest an, vestea a fost dată ante festum, nu se precizează, dar se poate deduce: marţi, 19 iulie, începe la Hannovra cea de-a 13-a rundă a consultărilor guvernamentale germano-ruse. Ceea ce conferă deciziei juriului izul unei captatio benevolentiae…

Sub tăcere este trecut, inclusiv în procesul verbal al şedinţei asociaţiei, şi numele celui care a avut ideea ca Vladimir Putin să figureze în lunga, deşi nu foarte omogena listă a unor laureaţi onorabili: politicieni, intelectuali, artişti, filozofi, militanţi pentru drepturi civile.

Se ştie însă că, din start, cîţiva membri ai Asociaţiei „Werkstatt Deutschland” / Atelier Germania s-au opus propunerii care, deîndată ce a devenit publică, a stîrnit un val de consternare în mass media autohtonă şi internaţională.

Confruntaţi cu penibila situaţie, spre a nu-şi vedea pătat bunul renume de regretabila decizie, unii s-au grăbit să declare că nu au participat la întrunirea cu pricina sau că, dacă ar fi fost de faţă, s-ar fi abţinut de la vot.

O victorie a societăţii civile

Sub presiunea consternării publice, în interiorul asociaţiei au sporit disensiunile, soldate chiar cu demisii. Iar dintre laureaţi, artistul plastic danez Olafur Eliasson a renunţat la distincţia primită anul trecut. Vaclav Havel a comunicat că în eventualitatea nerevocării pînă luni, 18 iulie, a deciziei de a-i acorda lui Vladimir Putin Quadriga, va refuza să se mai numere printre deţinătorii unui premiu al cărui prestigiu este oricum, deja şifonat.

Nu atît angajamentul social cît mai degrabă mecanismele de profilare şi interesele economice par a sta la baza angrenajului ce determină opţiunile Asociaţiei Atelier Germania în decernarea distincţiei ce poartă numele statuii de pe poarta Brandenburg - a dat de înţeles Olafur Eliasson. Cît despre decizia juriului de a nu-i mai acorda nici lui Vladimir Putin şi nici altcuiva Quadriga în acest an, ea pare a fi fost determinată tot de reacţia lui Vaclav Havel.

Un duş rece pentru Moscova

După satisfacţia provocată de aprecierea juriului, potrivit căreia Putin merită să fie răsplătit cu pomenita distincţie pentru continuitatea şi consecvenţa cu care a promovat dezvoltarea relaţiilor de încredere între Rusia, Germania şi Uniunea Europeană, a urmat, sub impactul valului de proteste, trezirea la realitate.

Împuternicitul guvernului federal pentru drepturile omului, liberalul Markus Löning, considerînd drept justă revocarea hotărîrii Asociaţiei Atelier Germania, a pus degetul pe rană opinînd că actualul premier rus, alias Vladimir Putin, a dat înapoi roata democratizării chiar pe cînd era preşedinte, îngrădind drepturile cetăţeneşti.

Moscova a calificat, cu falsă suveranitate, drept haotice relaţiile în interiorul juriului. Deşi contrariat de cvasi-previzibilul final al disputei iscate de o imprevizibilă şi consternantă decizie, guvernul rus a lăsat să se înţeleagă, prin purtătorul său de cuvînt, că toată istoria nu are nici un impact asupra atmosferei relaţiilor ruso-germane.

Ceea ce rămîne de văzut

Iar ceea ce este deja vizibil cu ochiul liber este caracterul ambivalent, dacă nu chiar ambiguu, al modului de percepere al Rusiei de azi în apus şi mai cu seamă în Germania. Oricît de sus este ţinut stindardul drepturilor omului, oricît de clar şi răspicat este cerută respectarea, şi de către Moscova, a principiilor democraţiei şi ale statului de drept, în vremuri de criză pragmatismul politic şi interesele economice au, din păcate, un cuvînt tot mai greu de spus, fie şi numai pe şoptite.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz