"Mama m-a vândut unui proxenet"

A plecat din România pentru că-şi găsise de lucru într-o cârciumă dintr-un orăşel german. Cel puţin aşa credea "Laura" (pseudonim) când s-a prezentat la noul loc de muncă.

"Mi s-a spus că voi lucra ca ospătăriţă. M-am îmbrăcat adecvat noului meu post, dar acolo am aflat că, de fapt, trebuie să lucrez la o casă de toleranţă. Am refuzat, am spus că nu vreau să mă prostituez şi că vreau să plec. Am fost bătută şi sechestrată. Apoi m-a ameninţat că-mi distruge familia, copiii şi în cele din urmă şi pe mine."

Cei doi copii ai Laurei rămăseseră în România. Femeia care a ameninţat-o şi a sechestrat-o era tot româncă. "Mi-a fost teamă şi m-am gândit că trebuie să fac ce mi-a cerut, ca să nu pun în pericol viaţa copiilor mei. Am tot căutat o soluţie de scăpare. După vreo trei-patru zile am reuşit să fug din bordel şi m-am trezit în stradă", îşi aminteşte Laura.

A apelat la ajutorul unei trecătoare, iar aceasta a însoţit-o la Poliţie. Nu ştie dacă femeia era nemţoaică sau o străină ca şi ea, dar a scăpat-o de coşmar. I s-a oferit protecţie şi un acoperiş deasupra capului la organizaţia Solwodi, activă în cinsprezece oraşe din Germania.

"Am văzut femei traumatizate, dezbrăcate, deseori nemâncate de câteva zile, însetate, îngheţate, distruse", spune Helga Tauch, coordonator al centrului Solwodi din landul Renania de Nord-Westfalia.

Comerciantul se zbate pentru aprobări, proxenetul nu

Laura nu este nici pe departe un caz izolat. Pe biroul lui Heidemarie Rall, şef al departamentului împotriva traficului de persoane din cadrul Oficiului federal pentru combaterea criminalităţii (BKA), se găsesc multe dosare similare.

"Traficul de persoane în vederea exploatării sexuale le vizează, de regulă, pe femei. În ultimii ani au fost descoperite circa opt sute de victime, dar amploarea fenomenului este mult mai mare."

Nu se ştie câte victime păstrează tăcerea, iar posibilităţile Poliţiei de a pune capăt eventualelor abuzuri sunt limitate. Prostituţia a fost legalizată în 2002. Conform legii, cine doreşte să-şi deschidă un bordel nu are nevoie de aprobare. În schimb, patronul unui chioşc cu cârnaţi şi cartofi prăjiţi se îngroapă în maldăre de hârtii ce trebuie aprobate, iar autorităţile verifică sever activitatea firmei.

"E o nebunie!", afirmă Josef Hecken, secretar de stat în Ministerul Familiei. Ca atare, ministerul intenţionează să înainteze un proiect de lege mai eficientă în combaterea traficului de persoane şi a exploatării sexuale. În favoarea unor noi reglementări sunt şi miniştrii regionali de interne, în frunte cu omologul lor federal.

"În momentul de faţă orice persoană cu antecedente penale poate deschide o casă de toleranţă", susţine Detlef Ubben, de la poliţia din Hamburg.

"Mi-e teamă şi acum"

Şi "Olga" (pseudonim) a fost victima unui traficant de persoane. A crescut într-un cămin de copii din Bulgaria. Când avea 16 ani, mama ei a vândut-o unui bărbat care a adus-o ilegal în Germania.

"Mama m-a minţit. Mi-a spus că mă trimite la unchiul meu, dar de fapt mă vânduse şi am fost obligată să mă prostituez", povesteşte Olga.

Ca multe alte fete a fost sechestrată, drogată şi constrânsă să practice cea mai veche meserie din lume. Deşi poliţia a eliberat-o de multă vreme din bordel, femeia se teme şi acum: "Mi-e teamă că proxenetul o să mă găsească. M-a mai găsit o dată şi m-a obligat să mă vând pentru el", spune ea.

Pe "piaţa serviciilor sexuale" cererea este mare, iar profiturile sunt uriaşe. Pe lângă traficul de arme, cel de persoane trece drept una dintre cele mai importante surse de venit din criminalitatea organizată. Aproape toate femeile exploatate în Germania provin din estul Europei. Multe nu cunosc limba ţării, nu au contacte sociale în afara bordelului, nu-şi ştiu drepturile şi nici nu au încredere în poliţie.

Proxeneţii şi proprietarii de bordeluri susţin că acestea lucrează pe cont propriu. Într-adevăr, aşa este. Dar, în majoritatea cazurilor, alţii decid pentru ele când, unde şi cât timp. De regulă, femeilor li se pune în vedere să-şi plătească "datoriile" sau libertatea cu sume exorbitante. Tot pe "nota de plată" se regăsesc şi taxele plătite către fiscul german.

Clientul nostru, stăpânul nostru

Oraşul Oberhausen din bazinul Ruhr. Un paravan simplu separă zona cu bordeluri de cea cu locuinţe obişnuite. Prin faţa caselor de toleranţă circulă, la orice oră din zi şi din noapte, bărbaţi din toate categoriile sociale şi toate grupele de vârstă.

"Proxeneţii le obligă pe fete să ofere servicii între 14 şi 20 de ore pe zi" - spune "Lili"(pseudonim), asistent social de origine română. Pentru camerele puse la dispoziţie, proprietarii percep de la fiecare fată între 100 şi 130 de euro zilnic.

Concurenţa e mare, iar preţurile joase. La sfârşitul unei zile nu le rămâne mai nimic în buzunar. Aproape niciuna nu are asigurare medicală, iar multe suferă de sifilis sau hepatită. Obligativitatea controalelor medicale regulate a fost eliminată acum ani de zile.

"Lili" împarte cărţi de vizită şi se oferă să le ajute: în relaţia cu autorităţile, cu vizite la medic sau cu renunţarea la prostituţie. După ce se asigură că nu mai e nimeni prin preajmă, multe povestesc în şoaptă că le merge rău, că au dureri şi că sunt disperate.

Clienţilor nu le pasă în ce stare sunt fetele. Vor să beneficieze de serviciile pentru care au scos bani din buzunar şi-atât. Olga era însărcinată în luna a noua când un client a bătut-o şi a aruncat-o din maşină în toiul nopţii într-o pădure fiindcă a refuzat să facă sex neprotejat.

Drumul către normalitate

"Laura" a cerut sprijinul Poliţiei, a depus mărturie la proces şi astfel şi-a trimis proxenetul după gratii. Dar multe victime tac în continuare. Şi proxenetul "Olgăi" le-a ameninţat cu moartea pe fetele care l-au reclamat.

"Au existat cazuri în care ameninţările au fost trimise ca SMS. Au fost situaţii în care au fost ameninţate famiile rămase în ţările de origine ale victimelor, ba chiar au avut loc incidente", afirmă avocatul Petra Maria Borgschulte.

"Confruntarea cu agresorii le afectează psihic. În numeroase cazuri, sentinţa e mult prea blândă. Mulţi infractori beneficiază de eliberare condiţionată", susţine Nancy Gensmann, coordonator al centrului Solwodi din Koblenz.

"Laura" şi "Olga" au reuşit să scape de trecut. "Slavă-Domnului că s-a terminat! Acum locuiesc împreună cu soţul meu şi cu copilaşii. E ca un vis frumos. De curând am adus pe lume al treilea copil. Vreau să învăţ limba germană, iar atunci când copiii vor creşte mari aş vrea să muncesc.", spune "Laura".

"Olga" a avut nevoie de câţiva ani pentru a-şi împlini visul, acela de a deveni bucătar profesionist, dar a făcut-o. Şi alte femei ar avea şansa unui viitor dacă reglementările privind practicarea prostituţiei ar fi mai limpezi şi ar contribui la dispariţia actualei forme de comerţ de pe urma căruia victimele se aleg cu traume, iar traficanţii şi proxeneţii cu sume mari de bani - sunt convinşi poliţiştii şi asistenţii sociali.

Autori: Andrea Grunau, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M.Iancu