Manevrele Kremlinului

Kremlinul are şi câteva probleme net mai complexe şi mai acute.

Cea mai amplă dintre ele e nemulţumirea dintr-o ţară care se lasă tot mai anevoie minţită, şi care, graţie internetului şi reţelelor de socializare, e, de asemenea, tot mai capabilă să-şi organizeze protestul şi să reziste manipulărilor şi tiraniei.

Întrucât Vladimir Putin, cel aflat de peste un deceniu în vârful autoritar al structuratei ierarhii ruseşti, vrea neapărat să-şi recapete fotoliul prezidenţial în condiţii optime, aparatul subordonat fostului kaghebist din Dresda s-a mobilizat exemplar.

Speriată de pedepsele draconice pe care Putin obişnuieşte să le aplice şi de amploarea protestelor iscate de fraudarea alegerilor parlamentare pe care n-a reuşit să le împiedice, conducerea oştirii de ciraci ai puterii a lansat un dublu plan de operaţiuni.

În vederea trecerii cu bine a testului alegerilor prezidenţiale din primăvara viitoare, care urmează să-i redea ţarului ce este al ţarului, strategii fostului şi viitorului preşedinte au elaborat pentru uz extern şi bătaie internă, o înăsprire sensibilă a discursului la adresa occidentului.

Pe de o parte, Kremlinul şi militarii săi se bat cu pumnii în piept. Moscova şi-a reluat obsesiv afirmaţiile, de nicio realitate justificate, potrivit cărora scutul antirachetă al Alianţei Nord-Atlantice ar fi îndreptat chipurile împotriva Rusiei şi nu, aşa cum susţin oficial SUA şi Apusul, contra pericolului balistic reprezentat de Iranul fundamentalist islamic.

Concomitent, Rusia anunţă amplasarea de rachete nucleare în Königsberg - Kaliningrad, un fost oraş prusac ajuns enclavă rusească.

Or, anunţul instalării de rachete ruseşti în inima Europei n-a provocat frisoane nici măcar celor mai panicarzi politicieni din vestul Europei. Toţi ştiu cât valorează şi ce scop politic intern urmăresc de fapt belicoasele declaraţii ale Moscovei.

Care, spre a-şi impresiona propria populaţie, supusă de multe decenii unui intens foc de baraj propagandistic antioccidental din mass-media aliniată oficial, nu s-a mulţumit cu atât. Ci a atacat direct SUA, acuzând America de ingerinţă în treburile interne ale Rusiei, în măsura în care americanii i-ar fi "manipulat" pe ruşi să iasă în stradă spre a protesta după alegerile pentru Dumă.

În fine, încă o piesă la acest dosar ar putea fi candidatura la preşedinţia Rusiei a miliardarului Mihail Prochorov. Anunţată la 12 decembrie, mai multe ziare ruseşti au reacţionat rapid la această candidatură, exprimându-şi îndoielile şi suspiciunile iscate de ceea ce pare a fi o manevră tactică a Kremlinului.

Potrivit unor observatori, Putin şi ai săi ar încerca să capteze, să canalizeze şi să controleze opţiunile şi voturile celor ce-l detestă pe fostul preşedinte, care ocupă actualmente fotoliul de premier, opţiuni ce nu încetează să ia amploare.

În context s-a afirmat că este curios că Prochorov şi candidatura sa au reuşit să ocupe spaţii pe prima pagină a unui ziar pronunţat pro-Putin precum Komsomolskaia Pravda.

Ştiut fiind, însă, cum lucrează îndeobşte KGB-ul, n-ar fi exclus totuşi ca lucrurile să stea invers, iar bănuielile unei părţi a presei să reprezinte debutul unei tentative a puterii de a-l discredita prin manipulări mediatice pe Prochorov. Care, oficial, s-a despărţit de Putin acum câteva săptămâni.

Se ştie ce a păţit un autentic challenger al ţarului. Pe la începutul anilor 2000, Mihail Hodorkovsky a avut la un moment dat imprudenţa de a crede în democraţie şi de a încerca să-şi investească o parte din avere în promovarea ei, în răspăr faţă de agenda lui Putin. Proprietarul concernului petrolier Yukos s-a văzut subit expropriat, adus în sapă de lemn, apoi, în repetate rânduri judecat, condamnat în farse judiciare de tip stalinist şi trimis după gratii să i se albească oasele într-o ocnă siberiană.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alina Kühnel