Marea coaliţie nu va face şcoală în Germania

Pe arii largi, politica nu este altceva decât actorie. Nu numai în campaniile electorale, când de altfel nimic altceva nu se aşteaptă, ci şi în mod normal. Germanilor li s-a servit un mare spectacol de teatru, după anticipatele de la 18 septembrie. Cetăţenii şi analiştii au fost convinşi, în majoritatea lor, încă din seara scrutinului, că rezultatul nu permite alcătuirea unui guvern stabil decât în formula marii coaliţii, dintre conservatori şi laburişti, postul de cancelar revenind conservatorilor, în virtutea faptului că au cumulat cele mai multe voturi. Rezultatul de la urne nu a fost un accident, dimpotrivă, a reprezentat voinţa cetăţenilor. Dacă duminica viitoare ar avea loc din nou alegeri, studiile demoscopice relevă că rezultatul ar fi aproximativ acelaşi.

Clasa politică germană, însă, a avut nevoie de o lună întreagă pentru a realiza că singura constelaţie posibilă este marea coaliţie, şi de alte patru săptămâni pentru elaborarea programului de guvernare. De ce a fost nevoie de un timp atât de îndelungat? se întreabă pe drept cuvânt atât electoratul cât şi liderii de opinie. Angela Merkel, preşedinta Uniunii Creştin Democrate şi viitoare cancelară, a dat la congresul de ieri un răspuns – se putea altfel? – teatral la această întrebare. Ea a afirmat că trebuie să plece la drum cu un partener cu care, pe parcursul ultimelor patru decenii, formaţiunea sa a purtat lupte pe viaţă şi pe moarte.

Este posibil ca simplii membri de partid să aibă nevoie de astfel de cuvinte mari, însă ele nu au nimic comun cu realitatea politică din Germania. Nici una din formaţiunile reprezentate în Parlament, poate cu excepţia Partidului de Stânga, nu doreşte să aplice un program social şi economic diferit de cel existent. În ciuda discursului adesea belicos, diferenţele, mei ales dintre partidele mari – creştin democrat şi social-democrat, se reduc la nuanţe. De aceea, a şi fost posibilă adoptarea unor legi importante pe parcursul ultimilor ani, legi pe care vechea coaliţie social-ecologistă, singură, n-ar fi putut să le impună.

Electoratul german regretă această exagerată subliniere a unor deosebiri ideologice virtuale. Cetăţenii ţării aşteaptă mai degrabă rezolvarea problemelor presante, între care combaterea şomajului, crearea unor sisteme de protecţie socială viabile şi stoparea procesului de creştere a datoriei publice. În principiu, o largă coaliţie asigură cadrul propice pentru înfăptuirea acestor deziderate. Este de ajuns să ne gândim că blocarea, din raţiuni de tactică partinică, a unor planuri benefice de reformă, nu mai este posibilă, câtă vreme ambele partide de massă se află la guvernare.

Nu este însă sigur că marea coaliţie va corespunde aşteptărilor. Deşi acordul de coaliţie conţine cel mai sever plan de economisire, în dauna cetăţeanului, de la crearea Republicii Federale, experţii economici se îndoiesc la unison, de capacitatea viitorului executiv, de a-şi înfăptui ţelul principal declarat – anume reducerea şomajului.

Pe acest fundal, votarea, aproape unanimă a acordului de coaliţie, în cadrul congreselor de ieri este un semnal pozitiv, care îndreptăţeşte speranţa că teatrul politicianist va fi lăsat de-o parte, măcar pentru un timp, în folosul cooperării concrete. Atunci când succesele vor întârzia să apară, sau cel târziu peste patru ani, la finele legislaturii, spectacolul oricum va reîncepe. Nu trebuie uitat, că atât conservatorii cât şi social-democraţii au prin tradiţie pretenţia de a guverna fie singuri, fie în alianţă cu un partid mic, pe care-l pot controla. Marea coaliţie nu va deveni niciodată normalitate în Germania.