Mari români în presa apuseană

„Visătorul spaţial”, aşa îşi intitulează Frankfurter Allgmeine Zeitung necrologul dedicat celui pe care dictatura nu l-a putut răbda, celui celebrat cândva, în vest, precum alţi cineaşti şi oameni ai scenei rezistând urgiei în imperiul comunist, de pildă polonezul Vaida.

De cuvinte frumoase are parte, la plecarea sa în eternitate, scenograful, actorul de film şi teatru şi, nu în ultimul rând, regizorul Liviu Ciulei.

Omul care, ca director la Bulandra, a îndrăznit să monteze o versiune a „Revizorului” de Gogol şi să critice sistemul ceauşist aflat în plină revoluţie culturală maoistă, fiind, ca atare, îndepărtat de la conducerea teatrului, a devenit, potrivit ziarului din Frankfurt, un fenomen paradoxal. A ajuns să fie „un neadaptat” şi un tipic „rezistent”, dar şi un tipic reprezentant al statului care nu-l mai suporta, iar până la urmă şi un „rezistent reprezentativ”.

De sancţiuni prea drastice ale regimului comunist l-a scutit notorietatea sa în occident, unde a repurtat succese enorme, între altele cu „Azilul de noapte”, montat la München, în 1976, cu alte piese, puse în scenă la Washington, Sydney, Göttingen, cu "Moartea lui Danton", la Berlin, cu prezenţe notabile la Essen, Paris şi Minneapolis.

Articolul evocă dimensiunea spaţială din creaţia sa precum şi mijloacele estetice de care s-a folosit, neuitând să menţioneze premiul pentru regie, cucerit la Cannes de Liviu Ciulei, în 1965, unde a prezentat ecranizarea "Pădurii Spânzuraţilor".

Despre un alt mare român şi despre dorinţa sa de libertate, de democraţie şi de "respect şi demnitate pentru România" scriu Le Monde şi Le Nouvel Observateur, care aniversează cei 90 de ani împliniţi de regele Mihai.

În ciuda vârstei sale, "clasa politică din România continuă să tremure în faţa lui", scrie Le Monde, citând un laconic rezumat al istoriei neamului, datorat majestăţii sale: "Regii au făcut România modernă în răstimp de 140 de ani, comuniştii au distrus totul în 40 de ani."

Cotidianul de stânga parizian îşi informează cititorii cu privire la discursul regelui din Parlament, fără să uite să menţioneze criticile mutuale formulate de fostul şi de actualul şef al statului român.

Ziarele germane şi occidentale continuă, în rest, să se ocupe, în detaliu, de alegerile tunisiene şi, în special, de victoria islamiştilor în acest scrutin, precum şi de negocierile privind fondul de stabilitate, derulate înaintea summitului de miercuri ale liderilor UE.

Die Welt din Berlin publică pe prima sa pagină o notă privind transformarea Aradului într-un soi de Las Vegas pentru cei ce doresc să divorţeze, iar România, într-un paradis al cuplurilor italiene care insistă să-şi desfacă şi rapid şi ieftin căsniciile.

În ce priveşte eforturile de salvare a zonei euro, Die Welt nu-şi ascunde profunda indignare generată de tentativele statelor europene de a opera întru stabilizarea monedei comune cu "aceleaşi instrumente capitaliste riscante şi masiv criticate", proprii celor mai speculative tranzacţii financiare.

E vorba,în speţă, de funcţia de pârghie care ar urma să i se atribuie fondului de stabilitate. „Ce urmează să nu li se mai permită banilor din proprietatea privată se face acum, în proporţii inimaginabile, cu fondurile publice”, se revoltă cotidianul conservator, care notează scandalizat că „statul a început să speculeze cu banii cetăţenilor săi”, devenind, el însuşi, "un speculant".

Alţi observatori critică prestaţia cancelarului, în timp ce Hamburger Abendblatt elogiază calmul de care dă dovadă populaţia germană în confruntarea cu "încercările confuze" (ale elitei) de găsire a unei portiţe de scăpare din actuala criză.

Concomitent, ziarele nu se arată, toate, excesiv de alarmate de victoria islamiştilor tunisieni. Cele de stânga pledează chiar în favoarea unei atitudini cât se poate de indulgente faţă de mişcarea tunisiană Ennahda.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alina Kühnel