Mariaj politic dificil, dar fără alternativă

Este deja pentru a doua oară că Timoşenko preia acest mandat şi de pe acum se pune întrebarea cât va reuşi să îl păstreze de astă dată cunoscută fiind relaţia tensionată pe care o are cu preşedintele. Şi unul şi altul ştiu prea bine că nu au de ales. Doar împreună Timoşenko şi Iuşcenko pot conduce destinele ţării. La scrutinul anticipat din 30 septembrie „Blocul Iulia Timoşenko” şi partidul lui Iuşcenko „Ucraina Noastră” au obţinut împreună 227 din cele 450 de mandate în parlamentul de la Kiev. Cele mai bune rezultate la urne le-a avut însă expremierul pro rus Victor Ianukovici, fără însă a întruni majoritatea din voturi. Aşadar formaţiunile reformatoare nu au şansa de a prelua din nou puterea în stat decât unindu-şi forţele. Un mariaj politic care se anunţă de pe acum extrem de dificil şi tensionat dar lipsit de alternativă.

Timoşenko nu preia pentru prima dată această funcţie. În 2005 mandatul ei de premier a luat sfârşit după şapte luni în urma neînţelegerilor permanente cu preşedintele Iuşcenko. Acesta a acuzat-o la vremea respectivă de abuz e putere.

Iulia Timoşenko s-a născut în 1960 la Dnjepropetrowsk şi a studiat ştiinţele economice şi cibernetica. După prăbuşirea Uniunii Sovietice a înfiinţat o firmă proprie „Ukrainski Benzin” preluând la mijlocul anilor 90 conducerea unui important concern energetic. Aşa şi-a agonisit Timoşenko însemnata ei avere. Tot în acea perioadă a început să se angajeze politic şi a creat un partid propriu intitulat „Patria”. Apoi a devenit membră a parlamentului şi ulterior şefă adjunctă a guvernului însărcinată cu politica energetică, fiind demisă din funcţie în 2001 de preşedintele de atunci Leonid Kucima.

Au urmat zilele „Revoluţiei portocalii” la finele anului 2004/ începutul lui 2005, când Timoşenko a jucat alături de viitorul preşedinte Iuşcenko un rol central. La o zi după învestire Victor Iuşcenko a numit-o pe Iulia Timoşenko în fruntea guvernului ucrainean. Alianţa lor s-a sfărâmat în urma unor disensiuni iscate pe teme de politică economică. E greu de crezut că acest conflict dintre preşedinte şi premier va putea fi depăşit. Dimpotrivă există pericolul ca el să ia amploare odată ce e cunoscut faptul că Timoşenko şi-a propus să câştige alegerile prezidenţiale din 2009.