Markus Ferber şi-a nuanţat poziţia iniţială privind aderarea României la UE

I.T.: Domnule Markus Ferber, in luna martie aţi cerut amânarea aderării României cu un an si redeschiderea capitolelor de negociere. Cum priviţi acum integrarea României in Uniunea Europeană?

M.F.: Cred că programul României este foarte clar, tratatul de aderare a fost aprobat de parlamentul de la Strasburg si a fost semnat de şefii guvernelor Uniunii Europene. Depinde acum de statele membre să-l ratifice. Procesul va începe după ce Comisia Europeană va publica la începutul lunii noiembrie, Raportul de tară pentru România. Dacă va fi evident că situaţia politică s-a schimbat in bine, cred că statele membre vor ratifica tratatul in cauză. Pe de altă parte, trebuie dovedit că toate criteriile aderării au fost îndeplinite pe fond, si nu doar formal. De aceea, aşteptăm Raportul Comisiei Europene din noiembrie.

I.T.: Cu alte cuvinte, CDU a renunţat să considere votul francez împotriva Constituţiei Europene ca un semn pentru amânarea aderării României si Bulgariei?

M.F.: Dacă vă uitaţi la criteriile de la Copenhaga adoptate in 1993, s-a precizat acolo că Uniunea Europeană trebuie să fie ea insăsi capabilă de a îndeplini criteriile care să permită primirea de noi membrii. Toată lumea a zis că aceste condiţii vor fi îndeplinite dacă tratatul constituţional va intra in vigoare la 1 ianuarie 2007. Nu văd la acest moment o astfel de perspectivă si nici ca un alt tratat să fie negociat si pregătit să intre in vigoare până la sfârşitul lui decembrie 2006. De aceea, trebuie să ne dovedim nouă insine că îndeplinim criteriile de la Copenhaga, ceea ce nu este cazul pentru moment.

I.T.: Totuşi, Tratatul de la Nisa reglementează situaţia României si Bulgariei in amănunt si prevede funcţionarea Uniunii Europene cu 27 de state membre...

Aveţi dreptate când spuneţi ca România si Bulgaria sunt parte a Tratatului de la Nisa. Reglementarea numărului de locuri in Parlament, ponderea in Consiliul de Miniştri, numărul de locuri in Comitetul Regiunilor si in Comitetul Economic si Social, situaţia comisarilor sau a judecătorilor, toate aceste detalii tehnice au fost rezolvate dar problema politică privind capabilitatea UE la nivel decizional, intr-o Uniune lărgită cu 27 de state membre nu este soluţionată de Tratatul de la Nisa. De aceea s-a preparat proiectul constituţional, pentru ca UE să poată decide, in special la nivelul Consiliului de Miniştri. La acestea se adaugă îndeplinirea celor trei criterii de la Copenhaga de către ţările candidate. Numai UE poate decide dacă se poate continua extinderea sau nu.

I.T.: De ce nu s-au auzit critici din partea oficialilor europeni in perioada 2003-2004, atunci când au apărut primele deraieri privind libertatea presei, independenţa justiţiei sau voinţa politică de a lupta împotriva corupţiei?

M.F.: Inteleg exact întrebarea si vreau să vă spun că ăsta este exact genul de probleme pe care le are la acest moment Europa. Totuşi daca citiţi Raportul pe anul 2004 asupra progreselor României sau rezoluţiile Parlamentului European, veţi vedea că s-au menţionat câteva din aceste probleme. Întotdeauna am afirmat că toate criteriile trebuie îndeplinite. Problema actuală este că, după ce negocierile s-au terminat si tratatul a fost semnat mai există o singură posibilitate, stoparea procesului de ratificare în statele membre, ceea ce nu este o abordare serioasă însă toată lumea ştie că sub autoritatea fostului guvern nici un fel de progrese nu ar fi putut fi înfăptuite. Acum, sunt îngrijorat de şansele noului guvern de a adopta toate reformele necesare in timp util. Pentru asta i-ar trebui un larg suport din partea opiniei publice din România şi daca îl va obţine, atunci există o şansă reală pentru România, ca si pentru Bulgaria, să adere la UE în 2007. In caz contrar, clauzele de salvgardare se vor activa iar aderarea va fi amânată pană în 2008.

I.T.: Cum comentaţi apariţia unor curente din Partidul Democrat care susţin o reorientare doctrinară spre Partidul Popular European?

M.F.: Sunt două lucruri diferite. In primul rând, se pune problema dacă PD va adera la organizaţia parlamentară a grupului PPE-DE, caz în care îşi va trimite observatori în acest grup, în toamnă. Depinde numai de ei să decidă la care grup vor adera dar asta nu va rezolva problema îndeplinirii criteriilor de aderare a României. Nu este vorba de care grup parlamentar va obţine mai mulţi membri din Bulgaria si România, ci dacă UE este capabilă să continue expansiunea iar România si Bulgaria sunt in stare să-si facă temele. Aceasta trebuie să fie miza discuţiilor si nu chestiunea afilierilor politice. Despre aderarea PD-ului pot să vă spun că au fost discuţii in aceste zile la Bucureşti însă nu s-a decis încă nimic. La acest moment avem informaţii că PD-ul ar încerca să fuzioneze cu PNL însă nu aceste teme trezesc îngrijorări. Nu vom sprijini intrarea României şi Bulgariei pe motivul că vom beneficia de noi membri in grupul nostru ci numai in baza îndeplinirii condiţiilor de aderare.

I.T.: Cum vedeţi viitorul Europei Unite?

M.F.: Acest subiect va fi discutat in perioada imediat următoare, mai ales după votul negativ din Franţa si Olanda. Experienţa tratatului de la Nisa a fost că întâlnirile dintre şefii de stat si de guvern nu sunt suficiente pentru formarea unei Europe comune. Pe de altă parte, nu vrem un superstat european. Nu ştiu cum vom ajunge la o concluzie după voturile negative din aceste două ţări. Ar trebui să facem o pauză în politica europeană şi să regândim care este interesul comun, care sunt obligaţiile care trebuie îndeplinite la nivel european şi după o formulare adecvată cred că cetăţenii din toate statele membre ale UE vor adera la obiectivele comune. Dacă vom proceda ca până acum, oamenii vor abandona procesul de integrare europeană şi acesta va fi cel mai rău caz pentru toată lumea.