1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Masa de lucru a lui Schiller la Buchenwald

Dana Grigorcea15 aprilie 2005

Una dintre cele mai spectaculoase publicaţii dedicate anului Friedrich Schiller este romanul lui Dieter Kühn „Masa de lucru a lui Schiller la Buchenwald”. Cartea urmăreşte istoria mesei umanistului german, adusă în lagărul de concentrare Buchenwald spre a fi duplicată. Ironia soartei face ca dulgheria din lagăr să se afle chiar în apropierea crematoriului, unde erau incineraţi evreii executaţi. Astfel, copia mesei la care Schiller a scris despre libertate şi umanite a fost concepută într-un loc unde aceste noţiuni nu mai reprezentau nimic.

https://p.dw.com/p/B2sx
Friedrich Schiller (1759 - 1805)
Friedrich Schiller (1759 - 1805)Imagine: AP

În anii războiului, casa lui Friedrich Schiller de la Weimar era un adevărat loc de pelerinaj. Schiller, ale cărui scrieri umaniste erau distorsionate de aparatul nazist, era perceput ca păstrător al identităţii germane. Sub ameninţarea bombardamentelor, regimul a hotărât să facă duplicate după mobila scriitorului. Piesele originale urmau să fie păstrate la adăpost într-un buncăr. Astfel, masa de lucru a lui Schiller a fost adusă în dulgheria de la Buchenwald. La numai câţiva metri de crematoriu, prizonierii au realizat o copie fidelă după masa la care Schiller a pledat pentru libertate şi umanism. Scriitorul Dieter Kühn povesteşte despre concepţia romanului său „Masa de lucru a lui Schiller la Buchenwald”:

„Mă aflam la Weimar, la o serată literară în Muzeul Naţional Goethe. După serata literară a fost deschisă o expoziţie cu patru cutii de lemn făcute în lagărul de concentrare Buchenwald. În acele cutii trebuiau păstrate mobilele lui Schiller într-un buncăr, la adăpost de bombardamente. Aşa am aflat că în lagărul de la Buchenwald a fost realizată şi o copie a mesei lui Schiller... Mi-a fost uşor să documentez această istorie, deoarece administraţia lagărului a consemnat totul în bună ordine: S-a notat exact când a fost livrată masa, cine a lucrat şi cât a durat manopera. Asta este într-adevăr o poveste foarte germană.”

Romanul urmăreşte în paralel istoria umanistului Schiller şi cea a deţinuţilor în mijlocul cărora ajunge masa sa de lucru. Istoria înfăţişează cum a înţeles un regim represiv să instrumentalizeze opera unui scriitor idealist. Dieter Kühn consemnează toate etapele cercetării sale şi îşi comentează descoperirile. El deschide astfel un dialog cu cititorul, pe care îl animă să-şi abandoneze rolul pasiv, să condamne propaganda rasistă şi să pătrundă adevăratul spirit al marelui umanist Schiller. Dieter Kühn:

„A durat vreo 30 – 40 de ani până ce s-a abordat tema istoriei fasciste. Acum încă mai există martori oculari din acea perioadă. Trebuie să profităm de acest fapt... peste 10 – 20 de ani va fi deja prea târziu pentru o revizuire a istoriei...”

Dieter Kühn speră ca discuţiilor despre fascism le vor urma şi o condamnare a comunismului. El crede însă că aceasta nu se va întâmpla decât peste câţiva zeci de ani:

„Cred că va mai trece mult timp până la clarificarea situaţiei din România. Observ că se fac primii paşi, ma refer la filmele documentare despre Securitate… Dar şi acest pas a fost făcut încet, în timp…“