May şi Trump - un joc riscant

Pentru mulţi britanici pare un dar de la Dumnezeu. Tocmai în perioada când Marea Britanie era ameninţată de izolare politică şi economică din cauza Brexitului, acum inevitabil, Donald Trump era ales ca preşedinte al Statelor Unite. Încă din campania electorală noul şef al Casei Albe a lăudat decizia poporului britanic de a părăsi Uniunea Europeană şi şi-a exprimat intenţia unui acord comercial bilateral între Marea Britanie și SUA.

Premierul britanic Theresa May, iniţial o adversară a Brexitului, şi-a revizuit radical poziţia. Ca atare, ea a fost prima şefă a unui guvern străin care l-a vizitat pe Trump la Washington. Ambii au reînsufleţit mult-lăudata lor "relaţie specială" şi au pozat frumos în faţa presei. Iar May a primit mai mult decât urmărea să obţină: asigurările din partea lui Trump că negocierile în vederea semnării unui acord bilateral vor începe imediat. Acordul cu Washingtonul ar trebui să înlocuiască după Brexit tratatele comerciale ale Marii Britanii cu UE.

Preţul plătit

Însă Theresa May a plătit deja un preţ mare. Vizita la Washington a reprezentat o recunoaştere politică a mult-criticatului preşedinte Donald Trump şi, ca atare, a generat valuri de indignare. Mai mult, în timpul conferinţei de presă comune, Trump a afirmat că tortura funcţionează. Iar la câteva ore de la plecarea premierului Marii Britanii, şeful Casei Albe a emis cea mai controversată decizie a sa de până acum: limitarea accesului pe teritoriul Statelor Unite în cazul cetăţenilor din şapte ţări musulmane.  

Iniţial, May s-a abţinut de la orice comentariu. Mai târziu, din partea sa a venit un slab "Nu sunt de acord". Ştia că îi este datoare lui Trump. La rândul său, noul preşedinte al SUA i-a întors serviciul după ce ministrul britanic al afacerilor externe, Boris Johnson, a intervenit în favoarea persoanelor cu dublă cetăţenie. Astfel, britanicii care deţin şi cetăţenia unui stat musulman aflat pe "lista neagră" a lui Trump, pot călători în Statele Unite. Un alt semn al statutului special de care se bucură Marea Britanie în relaţia cu americanii. Între timp, aceeaşi regulă se aplică şi în cazul altor ţări membre ale UE. Însă, preţ de câteva zile, aceasta a fost valabilă numai pentru britanici.

Trump la masă cu regina?

Furtuna s-a declanşat, însă, la câteva zile de la reîntoarcerea doamnei May din SUA. Premierul Marii Britanii l-ar fi invitat pe Trump, în numele reginei, într-o vizită de stat. Desigur, invitaţia a fost acceptată. Până acum, preşedinţii americani erau invitaţi să ia masa cu regina abia după câţiva ani de la învestire. Aceasta este cea mai mare onoare pe care Marea Britanie i-o poate face unui oaspete străin. Peste 1,6 milioane de oameni au semnat deja o petiţie prin care cer ca vizita lui Trump la palatul Buckingham să fie limitată la o simplă vizită de lucru pentru a o "proteja" pe regină. 

Dar şeful diplomaţiei britanice, Boris Johnson, este în favoarea unei vizite de stat cu respectarea tuturor protocoalelor. În fond, alianţa britanico-americană este "de o însemnătate majoră", spune el. În context, predecesorul său, William Hague, menţionează în Daily Telegraph: "Pentru o regină care, de-a lungul timpului, a fost rugată să-i întâmpine pe tirani ca Mobutu sau Ceauşescu, va fi simplu să se descurce cu un milionar lăudăros de la New York." În  orice caz, May ştie că Trump s-ar putea întoarce împotriva ei dacă vizita la palatul Buckingham, care deja îi provoacă bucurie şi i-ar aduce o înaltă recunoaştere, se anulează.

O miză uriaşă

Adversarii ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pun la îndoială eficienţa unui acord comercial cu America de Nord. În opinia conservatorului Ken Clarke, promisiunea unui viitor economic roz în afara Uniunii Europene este o fantezie, un fel de "Alice în ţara minunilor". De asemenea, fostul şef al democraţilor liberali, Nick Clegg, consideră că May se vede acum constrânsă să coopereze cu un om ale cărui viziuni izolaţioniste şi protecţioniste sunt diametral opuse intereselor strategice ale Marii Britanii.

Pentru britanici miza jocului este mare. Volumul comerţului bilateral se ridică anual la 176 de miliarde de euro. SUA sunt al doilea partener comercial ca mărime, după Germania, al Marii Britanii. SUA sunt cel mai mare investitor de pe insulă. În sens invers, Marea Britanie este numai al şaptelea partener comercial ca mărime al SUA. Prin urmare, dependenţa este oarecum unilaterală.

Criticii sunt de părere că premierul Theresa May se confruntă cu o dilemă dublă - una de natură politică, cealaltă economică. Şi ambele au legătură directă cu Trump. De ce ar înflori parteneriatul transatlantic tocmai sub un preşedinte care promovează sloganul "America first"? A doua chestiune: cât de izolată politic va ajunge May dacă se aliază cu un om tratat la nivel internaţional ca un paria?

În opinia profesorului Iain Begg (London School of Economics), apropierea doamnei May de Donald Trump este un "risc politic". Un risc pe care fostul premier Tony Blair l-a experimentat deja cu fostul preşedinte SUA George W.Bush. Blair care a susţinut activ războiul din Irak trecea drept "pudelul lui Bush". O etichetă de care politicianul britanic n-a scăpat nici în ziua de azi.

Autor: Christoph Hasselbach / Claudia Ştefan