Mecanismul de salvare şi speranţă

Trebuia să fie "mama tuturor summiturilor", lovitura decisivă dată blocajului financiar în care se zbate Europa monedei unice. În ultimul an şi jumătate, summiturile s-au succedat unul după altul, de curând la intervale tot mai scurte. De fiecare dată se vorbea despre momentul convingerii pieţelor. Dar pieţele nu se prea lăsaseră convinse.

Rareori au fost aşteptările aşa de mari ca de data aceasta. Începutul părea de bun augur: recapitalizarea băncilor a fost devreme convenită. Mult mai complicate au fost însă negocierile privind pârghiile prin care fondul de salvare ar urma să devină o instituţie eficientă. Dar şi acestea au părut nişte copilării pe lângă ce avea să urmeze: ştergerea parţială a datoriilor Greciei şi convingerea băncilor cu privire la acest pas. Cât timp subiectul rămânea nerezolvat, orice altă decizie îşi pierdea rostul.

Bine. Acestea fiind rezolvate, într-un final, se poate vorbi despre un pachet minimal, strictul necesar pentru a permite Greciei să respire. Dacă, însă, pieţele se vor lăsa convinse de efortul politicienilor europeni e departe de a fi clar. Până una-alta, investiţiile financiare transcrise pe hârtie în cursul nopţii asigură un minim capital de timp. Un capital împrumutat, de fapt, cu o dobândă consistentă.

Aşa că fiecare secundă trebuie, de acum înainte, exploatată la maxim pentru a imagina inimaginabilele operaţiuni de consolidare în cazul fiecărui stat în parte. Miracole există - dovadă fiind scrisoarea prin care premierul Silvio Berlusconi a prezentat colegilor săi comunitari pachetul italian de reforme, la doar trei zile după ce întreaga Europă îl arătase cu degetul.

E clar: există loc de speranţă. Un strop de stabilizare acum, încă unul mai târziu şi, de ce nu, la un moment dat, reforme structurale radicale. Pentru aceasta e nevoie de o constantă presiune politică şi de suflul fierbinte al pieţelor financiare. Măsuri obligatorii: consolidarea individuală şi controlul statelor din zona euro.

Modificarea tratatelor este instrumentul optim - dacă, desigur, nu ar lua prea mult timp, aşa cum ştim din perioada în care se încerca punerea în practică a angajamentelor de la Lisabona. Este, fără îndoială, obiectivul pe termen lung. Dar de acţionat trebuie să se acţioneze acum.

Autor: Christoph Hasselbach (Bruxelles) / cş
Redactor:Rodica Binder