1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Melancolia sfîrşitului

Rodica Binder21 martie 2013

Să fi fost UE cea care a împins Ciprul în braţele Rusiei? Sau abia acum şi-a dat seama că insula în care se spune că ar fi locuit Afrodita, zeiţa frumuseţii, nu mai poate scăpa de îmbrăţişarea Moscovei?

https://p.dw.com/p/181zl
Imagine: Fotolia

Chipul zeiţei antice a frumuseţii, din arhicunoscutul tablou al lui Botticelli, este reprodus pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE. Expresia uşor melancolică a Afroditei îi inspiră comentatorului un reuşit joc de cuvinte: Leicht zypressiv – Uşor cipresivă, a se citi depresivă. Dacă ciprioţii care au reuşit să atragă prin dobînzi afrodisiace depunătorii străini se vor consola în cele din urmă doar cu frumuseţea locului în care trăiesc şi a chipului zeiţei care a locuit pe insula lor – se întreabă autorul textului plasat sub imagine.

Sub care, un articol intitulat Uniunea Europeană se comportă aidoma unui elefant în vitrina cu bibelouri de porţelan, reproduce reacţiile verbale ale Moscovei, respectiv ale premierului Medvedev, faţă de politica Bruxelles-ului. Dar cum se comportă Ciprul?

Lăsînd de-o parte abundenţa metaforelor şi a figurilor de stil ce conotează criza cipriotă, editorialistul aceluiaşi ziar, FAZ, într-un articol de fond publicat tot pe prima pagină, estimează că cerînd ajutor Moscovei, Ciprul a comis un cras act de desolidarizare faţă de restul europenilor. Chiar dacă banii oligarhilor ruşi au fost depozitaţi în băncile cipriote, guvernul de la Nicosia nu are voie să uite că în cauză nu se află doar salvarea monedei Euro ci şi serioase interese geo-strategice. Intre altele, relevă autorul, dacă rezervele de gaze ale Ciprului ajung pe mîna Rusiei, atunci chiar şi securitatea energetică a Europei este afectată pe termen lung.

De ce majoritatea ciprioţilor văd mai degrabă în Uniunea Europeană şi în Turcia decît în Rusia nişte „adversari” care vor să pună mîna pe banii lor? Vina, duce mai departe ideea DER STANDARD, este şi a Uniunii Europene ai căror responsabili de la Bruxelles au ignorat complet consecinţele sociale ale şubrezirii întregului sistem cînd unul din membri riscă să se prăbuşească. Iar actuala situaţie demonstrează ce fatală a fost decizia de a încredinţa politicii conducerea operaţiunilor de asanare a finanţelor statelor intrate în dificultate, crede DIE PRESSE atrăgînd atenţia că din raţiuni politice interne, unii responsabili riscă să fragilizeze fundamentul şi aşa prea slab al edificiului.

Şi NEUE ZÜRCHER ZEITUNG regretă caracterul miop al politicii UE de soluţionare a crizei, reamintind care este ordinea în care depunătorii trebuie puşi la plată. A-l pune pe contribuabil să plătească erorile comise de o falsă politică economică şi financiară, trece însă deocamdată drept singura cale de a sparge cercul vicios.

La orizont se întrevede acum un alt scenariu ameninţător: Ursul rus ar putea pune laba pe frumoasa insulă, şi nu numai pe băncile acesteia ci şi pe rezervele ei de gaze naturale, sugerează DE TELEGRAAF schiţînd şi consecinţele plauzibilei evoluţii. Intr-un atare caz, nu va mai fi loc pentru Cipru în zona Euro, cu riscul de a agrava criza. Dacă vor să evite acest dezastru, Europa şi şeful Euro-Grupului vor trebui să intre cît mai urgent în acţiune.

Şi să introducă in toate ţările zonei monetare comune, impozitul pe avere - recomandă concret FRANKFURTER RUNDSCHAU.

Vizita preşedintelui Obama în Israel nu trece neobservată în pofida gravităţii crizei cipriote, deşi din perspectiva unui plan de pace israeliano-palestinian ea nu are nicio relevanţă. Seful Casei Albe nu a venit cu un plan concret în buzunar, scrie BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN. Scopul lui Obama a fost mai degrabă acela de a destinde relaţiile americano-israeliene, deduce SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, menţionînd că şi politica nucleară a Iranului a stat în centrul convorbirilor. Nu fără ironie remarcă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG faptul că Obama a conferit atîta importanţă încărcăturii simbolice şi necesităţii acestei vizite încît şi-a asumat vidul de conţinut al unei iniţiative care-i incumbă de facto, Americii în politica din Orientul Apropiat.